Join the new world

Articol pentru concurs

Mă trezește un zgomot puturos. Încerc să dau la o parte visul erotic și să înțeleg ce se întâmplă. Nici nu trec bine 30000 de milisecunde că îl aud iar „PRRRRRR pfff, pff, pf CLING ...”. Prima parte realizam ce este dar nu înțelegeam ce e cu CLING. Mă uit în semiobscuritatea cabinei la patul suspendat unde dormea colega de cabină, o androidă metalică sexy și îmi dau seama. Era un zgomot de bășină metalică. Un miros de ulei stătut și șuruburi clocite începe să umple cabina. Mă uit din nou și văd ca pătura cu care se învelise începuse deja să se dezintegreze acolo unde îi acoperea fundul generos.

Încet, încet încep să mă trezesc și să-mi aduc aminte evenimentele de aseară. Precis i se trage de la conserva aia expirată de fasole metalică făcută din „Șuruburi de calitate superioară fără E-uri, PROMO Acum cu 20% mai mult GRATIS!!!”. „PRRRRRR, psssssssss, psss, ps ..... psss CLING” se aude din nou și nu mai rezist, simt cum nasul mi se topește, ochii încep să-mi lăcrimeze iar urechile mi se ploștesc ca la un cocker spaniol. Mă dau jos din pat și deschid geamul. „GREȘEEEEAALLLLĂĂĂĂ”, nu deschizi geamul când ești pe o navă spațială în rută spre o altă galaxie. Aerul începe să iasă șuierând din cabină antrenând tot ce găsea în cale, sticle goale, mucuri de țigări, pătura de pe androidă care continua să doarmă. Dau să închid hubloul la loc când rămân cu mânerul ieftin în mână (Notă mentală: Nu voi mai cumpăra nimic din piață de la ruși). Dacă nu fac ceva curând voi rămâne fără aer, trebuie să găsesc ceva cu care să astup hubloul. Mă uit în jur, masă țintuită de podea, carpetă cu Răpirea din serai unde un tuciuriu călare pe o rachetă albă ținea în brațe o androidă firavă, un fund sexy de androidă, niște sticle goale, cuie, veioză lipită cu scoci. Sttaaai, înapoi, ... un fund sexy de androidă ...., repede mă duc la pat, o iau pe androidă în brațe și o pun cu fundul în deschizătura hubloului. Slavă domnului cu standardizarea, fundul de 25 de inci se potrivește perfect în hublou. Aerul se oprește și încep să respir ușurat. 04n4 se trezește în sfârșit și începe să se uite nedumirită în jur (am uitat să fac prezentările, numele androidei e O4n4, ).

Într-un final se uită la mine și spune:
- Trotuar, asta e clar numărul 2, îmi datorezi 100 de euro.

Ca să vă explic ce e cu numărul 2 hai să lăsăm pe moment imaginea oarecum suprarealistă a unei nave spațiale zburând printre stele cu un fund metalic sexy ieșind printr-un hublou și să dăm timpul înapoi cu 3 zile. Scârț, scârț, scârț (altă notă mentală: să nu uit să cumpăr vaselină și să ung mașina de călătorit în timp).


Stau tolănit pe canapea și zapez TV-ul holografic în căutarea unei emisiuni care să mă scoată din depresia asta mizerabilă.

Tânăr și neliniștit episodul 132369. După ce realizatorii au terminat toate idilele posibile între cei 26 de actori (adică combinații de 26 luate câte 2 = 25*26/2! = 25*13=325) au început cu tridilele (adică combinații de 26 luate câte 3 = 26*25*24/3! = 2600). Zap! Florin Piersic continuă interviul pornit secolul trecut, acum a ajuns cam pe la jumătatea aventurilor din tinerețe, între timp au fost schimbați 6 redactori de emisiune, 2 si-au dat demisia, 3 au ieșit la pensie iar unul s-a sinucis. Zap! Discovery. Reclama la tigăi e pe terminate. 3 tipe sunt siderate de cât de ușor curăță moșulică tigaia după ce a prăjit în ea copane, holzșuruburi și niște azbest. La prețul care îl cer ar trebui să facă și patul și să conducă și copii la școală cu mașina.

Iau o gură de bere electronică și aștept începerea documentarelor. Da, ați auzit bine, bere electronică. Prin anul 2047 guvernul mondial după ce a terminat cu țigările a început să interzică alcoolul că cică ar fi rău pentru sănătate și mai ales pentru ficat (sanchi, când a murit bunicul avea un ficat mare și frumos ca o pepenoaică de vreo 10 kile). Prima dată au crescut prețul, apoi au interzis total alcoolul dar tot nu puteau face față traficului ilegal. Atunci au modificat genetic toate fructele ca să nu mai fermenteze. Puteai tu să distilezi de 100 de ori prunele, tot ce puteai obtine era un compot de care nici musculițele de vin nu se atingeau (apropo, ele au dispărut cu totul). Firmele producătoare de băuturi alcoolice au încercat să se reprofileze, să producă compot spumant, coctail electrolitic, țuică fără alcool dar nici una nu a prins. Lovitura a dat-o firma care a inventat berea electronică (principiul era complicat, ceva legat de ionizarea polarizată a nano particulelor subcutanate în stres relativistic). Practic țineai în mână o halbă electronică, pe ecranul LCD de pe exterior era proiectată o bere rece cu spumă și bule, o duceai la gură și te făceai ca bei, atunci fenomenul de ionizare polarizată a nano particulelor subcatanate în stres relativistic îți lăsa un gust în gură. Totul era perfect, imaginea berii, răceala halbei, mahmureala de a doua zi, râgâitul produs de un difuzor ascuns în halbă, totul mai puțin gustul. Gustul era de bere reciclată de maimuțe cu extract de conopidă (sau brocoli dacă aveai bere brună).

Acum înțelegeți de ce eram deprimat și căutam sictirit un program pe televizor. Până la urmă guvernul mondial a ridicat interdicția împotriva alcoolului după ce numărul de înfracțiuni în trafic a scăzut aproape la 0 și nu mai primea bani din amenzi. Dar răul era deja făcut, nimic nu mai fermenta, numai exista deloc alcool iar populația deprimată sugea la bere electronica, țuică electronică, până și spirtul medicinal devenise electronic.

Cât timp v-am explicat eu depresia mea, moșul a mai prăjit în tigaie 3 ouă, o coadă de elefant, a demonstrat cum se poate folosi tigaia pe post de skateboard, a bătut frenetic cu ea un par până l-a înfipt în mijlocul platoului de filmare iar de fiecare dată nu uita să o curețe cu o mișcare delicată în suspinele de încăntare ale gospodinelor spectatoare. Gata s-a terminat, slavă domnului că iar o să am coșmaruri cu tigăi.

Începe emisiunea despre spațiu, o tanti drăguță cu niște ochelari savanți și un halat mulat pe corp ne povește despre nașterea stelelor, despre norii dintre galaxii, că sunt plini de C2H6O și despre quasari. Încet, încet vraja adâncului spațiului ce se întrevede prin decolteul prezentatoarei mă cuprinde cu o căldură moleșitoare când sunt străbatut de un șoc (ca ăla când te lovește un moșulică cu o tigaie în cap). C2H6O dar ăsta e, ăsta e .... ALCOOL (notă mentală: închide gura că-ți curge saliva) http://io9.com/5911365/how-alcohol-is-formed-naturally-in-space !!!

După o noapte plină de vise cu tigăi și beri plutind în spațiu în norii galactici mă trezesc plin de energie și de speranțe. Dau fuga la un magazin de specialitate și norocosul de mine găsește chiar ce-mi trebuia „Aparat de măsurat nivelul de alcool în norii galactici” pe care îl cumpăr imediat. Vorbesc cu văru’ dacă poate să-mi împrumute nava lui intergalactică veche care oricum o ține degeaba în garaj de când și-a cumpărat naveta aia spațială decapotabilă. După ce îi promit să o duc și pe soacră-sa la băi de nămol pe Jupiter și îl refuz când îmi face o aluzie că aș putea să o arunc „din greșeala” într-o gaură neagră pe aceeași soacră, mă fac cu cheile de la vechea lui rablă.

Acum îmi trebuia doar un copilot de încredere că nu te apuci să faci un drum de 69 de ani lumină de unul singur. Văru nu putea să vină că se ducea cu gașca la pescuit de guvizi cuantici pe Neptun dar îmi dă adresa unui magazin de scule și roboți la mâna a doua.

Ajung acolo și văd un extraterestru tuciuriu la tejghea unde erau etalate bormașini și flexuri de la firme renumite ca 8osh, Nilti și Maxita.
- Sunt originale? - îl întreb eu
- Originale să moară mama! răspunse marrțianul.
- Da tu nu ai mamă că vă înmulțiți rapid prin diviziune celulară ca bacteriile - remarc eu.
- Să moară bunica! insistă marrțianul.
Mă uit la el să văd dacă râde de mine dar nu pot citi nimic în ochii lui care se uită țintă la buzunarul în care am portofelul. Mă hotărăsc să nu continui subiectul și să revin la scopul vizitei mele.
 - Uite vreau și eu un robot care să fie capabil să conducă o navă intergalactică, că plec la drum lung și am nevoie de un copilot.
- Nu mai am, dar am ceva pentru tine, uite o androidă metalică specializată în sex.
- Da' ce naiba să fac eu cu o c.... lucrătoare în domeniul plăcerilor de la brâu în jos, când eu am nevoie de un șofer – îi răspund eu stupefiat.
- Aaa, simplu, îi instalezi un driver de șoferit și gata, uite am chiar aici un CD original.

Privesc cu neincredere CD-ul pe care scria VVindovvs original și-l mai întreb:
- Dar cum a ajuns androida asta la tine, că deobicei sunt marfă scumpă?
- Păi are un mic defect de fabricație, țipetele de la climax dacă înțelegi ce vreau să spun.
- Păi nu ar fi problemă așa de mare mai sunt femei care țipă atunci când ....
- Problema nu erau țipetele ei ci ale clienților, vezi tu proiectanții au uitat un mic detaliu, e făcută din metal cu mușchi electromagnetici de putere, iar atunci când se contractau, bijuteriile de familie ale clienților erau laminate. După 3 procese intentate de clienți care peste noapte deveniseră soprane firma a oprit producția.
- Sa nu-mi spui că e făcută de firma aia care ....
- Da, da, e aceeași firmă care a inventat cablurile de înaltă tensiune din rapiță și lopețile din cauciuc natural.
 Negociem noi un pic și după ce plătesc iau repede androida sexy cu mine și mă îndrept direct spre spațioport.

- Uite O4n4 aș vrea să faci ceva pentru mine, încep eu să îi explic planul.
- Una scurtă sau perversiune? - mă întrebă candidă O4n4
- Două călugărițe care treceau pe lângă noi și aud remarca se uită reprobator la mine de parcă eram responsabil de foametea din Somalia. O trag deoparte pe O4n4 și-i spun:
- Nu mă refeream la asta, dar oricum nu mai vorbi așa cu voce tare despre lucrurile astea intime că ne aude lumea și poate înțelege ceva greșit. Uite spune și tu numărul 1 și numărul 2.
- OK, spune-le cum vrei tu, dar oricum prima te costă 50 de euro iar a doua 100.

Mașina timpului șcârțâi din nou și ne aduce în prezentul în care o navă cu un fund în loc de hublou plutește în mijlocul unor nori galactici făcuți din alcool.


- O4n4 se uită la mine și-mi spune:
- Trotuar, asta e clar numărul 2, îmi datorezi 100 de euro.
- Dar nu este ceea ce crezi, protestez eu, a fost urgență.
- Daaa, poți să-mi explici și mie ce urgența e aia în care singura soluție e să îmi expui fundul gol în fereastră ca să mă vadă toți perverșii spațiali?
Mă gândesc să-i explic dar uitându-mă în ochii ei neîncrezători renunț la poveste și scot o sută de euro.

Dau repede fuga în cabină de comandă și mă uit afară. Vizibilitatea e extrem de redusă, nu atât din cauza norilor de alcool cât de prostiile agățate de parbriz de văru'. Zaruri din pluș, 3 cd-uri cu Florin Salam (zis parizerul după ce a făcut o vizită în Pariz), o colecție de icoane cu fiecare sfânt și sfântă poze față spate, mătănii electronice. Toate aducătoare de noroc deși mă îndoiesc ce noroc poate să-ți aducă furculița aia cu un dinte lipsă atârnată în dreapta. Îmi dau seama cu greu că am ajuns la destinație și apăs emoționat pe ursulețul roz de pe tabloul de comandă (văru' are și o fetiță care a ținut morțiș să-și aducă și ea contribuția la atmosfera încărcata de familie din navă.

Portbagajul din spate se deschide încetișor și în zgomot de metal contorsionat opera mea ultimă începe să se desfășoare în spațiu. Un alambic enorm cu propria lui pâlnie optimizat pentru a suge și ultima picătură de alcool din nori se dezvăluie universului năucit de uimire. Invenția mea, distilatorul spațial!!!!
Mândru de realizare fac o poză cu proteza auditivă. Da, ați citit bine, în viitor e plin de gadget-uri interesante cum ar fi: ceasul de mână cu furtun pentru udat florile, veioza cu portavoce și cuptorul cu microunde cu distribuitor de hârtie igienică încorporat.

Simt o zgâlțâitură, icoanele atârnate de geam încep să se lovească obscen una de alta într-o orgie a mișcărilor.

Dar ce s-a întâmplat mai încolo vedem data viitoare că deja tastatura începe să scoată fum. Sper să mă calificat pentru concurs, cel puțin prin cantitate 😉 și da, există cu adevarat nori de alcool în spațiu