Join the new world

M-am gândit de două trei ori și jumătate dacă să public continuarea, căci am început să am dubii dacă nu cumva am sărit calul. Până la urmă și la coadă iată continuarea și voi decideți dacă sunt bun la cal cu mânere sau nu. Nu uitați să citiți/recitiți prima parte fără de care e cam greu de înțeles partea a doua.

Simt o zgâlțâitură, icoanele atârnate de geam încep să se lovească obscen una de alta într-o orgie a mișcărilor.
Alerg repede la priză care funcționa și ca interfon.
- O4n4 ești teafără? Ce s-a întâmplat? Întreb eu îngrijorat.
- Bine troturaș! îmi răspunse vocea suavă a androidei proiectată să rezoneze cu orice persoană masculină vie sau moartă de mai puțin de 24 de ore. Știi de la fasole este ...
- Mă uit pe hublou unde văd un norișor verde depărtându-se de tribord și mă liniștesc.
- Totuși cred că ar trebui să vii repede la mine căci s-ar putea să ai nevoie de mine, continuă O4n4 într-o voce menită să învârtoșească orice materie flască (inclusiv mămăliga și pireul de cartofi)
Respir adânc și pornesc calm într-o fugă nebună în cabină.
- Ce s-a întâmplat? Spun eu printre gâfâituri.
- Cred că radarul meu a detectat un meteorit care ne va lovi în 34 de minute.

Radarul. Savantul nebun care a proiectat-o pe O4n4 insista să folosească orice spațiu liber. Așa că a instalat un radar cu microunde în fundul androidei doar pentru ca avea loc. Alți colegi mai normali au încercat să-l facă să se răzgândească că ce sens are o c.... cu radar în fund dar s-au lăsat păgubași după ce savantul a început să arunce cu transformatoare în ei. Nebun sau nu, radarul se pare că tocmai ce se dovedește folositor. Scor Savantul nebun – Oameni normali 1:0.

- Arată-mi! spun eu.
Un sân se deschide ușor ca o ușa mascată și apare un ecran de radar. Reglez imaginea folosind celălalt sân până reușesc să ma centrez pe meteoritul care se îndrepta spre noi cu o viteză de 15371 de poște pe săptămână (noul sistem internațional de măsură adoptat de Ministerul pentru înlesnirea științei pentru mase).

Situația era disperată, intru rapid într-o transă de brainstorming cu mine însumi pentru a găsi o soluție. Nu trece mult și ZBANG o idee îmi dă cu cratița-n cap. URĂSC asta, la alți oameni ideile vin ușor Pfff ca un balonaș de săpun spărgându-se în fața feței răcorind-o cu stropi fini de apă dar la mine nu, ZBANG cu tigaia și încearcă să-ți revii după aia.
Puteam încerca să folosesc presiunea gazelor de la fasole să deviez asteroidul sau chiar cu puțin noroc să-l dezintegrez.
- La ce presiune poți ține gazele formate de fasole? o întreb pe O4n4.
- La 38 de atmosfere troturaș, răspunse delicios O4n4.
Fac un calcul mental rapid în care eram măiastru atunci când trebuia să calculez câtă bere îmi datorează vărul dacă îl ajut cu ceva. Nu era de ajuns, îmi trebuiau 42 de atmosfere pe puțin.
Mă uit în jur în cabină să găsesc o soluție când ZBANG ... tigaia. Îmi trebuia un întăritor de presiune iar carpeta cu „Răpirea din serai” era perfectă. Amețit iau carpeta de pe perete și ies pe hol precaut uitându-mă în stânga și-n dreapta să nu mă mai lovească vreo idee.
Ajung la magazie și caut un un costum de ieșire în spațiu. Găsesc unul vechi de tot căci cel nou fusese tăiat de văru, pantalonii îi folosea la pescuit iar partea de sus când pregătea grătare.
Cel vechi era plin de găuri dar alături se găsea o rolă de „Bandă adeziva 100% mai rezistentă și lipicioasă”. O desfac un pic și aflu de ce era de două ori mai lipicioasă, era lipicioasă pe ambele părți. În lipsă de timp mă apuc să peticesc costumul de astronaut în stilul „a la moumie”. Trebuie să mă deplasez încetișor fără să ating nimic.
O îmbrac cu atenție dar în drum spre sasul de ieșire în spațiu reușesc să lipesc de costum o poză de familie de acum 3 ani, o pompă de desfundat chiuvete și un extinctor. Ajung în cabina de comandă unde evit la milimetru zarurile de pluș agățate de parbriz doar pentru a-mi lipi de vizor o inimă strălucitoare de la un set Barbie aparținând fetiței vărului.

În sfârșit ajung afară în spațiu și mă îndrept agale către hubloul înlocuit de un fund metalic renascentist. Mă concentrez mental „nu este decât un tun sub presiune cu forme excentrice la care trebuie să montez un întăritor de presiune”. Dar imaginile din vizor cu mine încercând să înfund carpeta cu răpirea din serai într-un fund de androidă cu ajutorul pompei de desfundat chiuveta și o inimioara cu sclipici lipită de vizor strigă clar numărul 2, sau chiar 2,5. De fapt e un număr 2 întratât de mare încât i-ar face pe marii regizorii din industria „PROMO” să se rușineze feciorelnic. Dar un bărbat trebuie să termine ce are de făcut mai ales dacă în joc e întreaga populației a Pământului.

După ce termin mă intru din nou în cabina de comandă. Mă dezbrac și arunc costumul lipicios care se prinde de parbriz într-o armonie perfectă cu iconițele și CD-urile cu Florin Salam.

Alerg în cabina unde O4n4 mă aștepta sub presiune (la propriu) (mi se pare mie sau sânii sunt mai mari?). Las la o parte orice gânduri care mă derută și mă concentrez pe imaginea asteroidului care se apropia. O4n4 strângea din buze nerăbdătoare să scape de tensiunea momentului. La momentul oportun apăs pe sfârcul stâng și o detunătură zgâlțâie nava (care om normal ar pune un buton de siguranță pentru eliberarea presiunii pe sfârcul unei android? Scor: Savantul nebun – oamenii normali 2:0).

Carpeta cu „Răpirea din serai” se desfășură în spațiu pentru câteva momente înainte ca norul verzui să dizolve fața maurului uimit. Norul se îndreptă în continuare cu viteză supersonică către asteroidul care devenise vizibil și se apropia amenințător. O luptă titanică se petrecu în fracțiuni de secundă. Moleculele meteoritului se dezintegrară în fața mirosului pestilențial, apoi electronii părăsiră atomii căutând să scape de duhoare, dar atunci în ultima fază amestecului coroziv dezintegra particulele subatomice rămase lăsând în urmă doar o radiație urât mirositoare. Asteroidul dispăru într-un „Sfârrr” dureros.

Nava continuă să vibreze în timp ce O4n4 striga „Daaa, Daaaa, Daaaaaaaaa”! Strigătul îmi dă fiori reci sub centură gândindu-mă la ce s-a întâmplat cu clienții precedenți în astfel de momente. După un minut totul se calmează, mă uit precaut afară să mă asigur că asteroidul se dezintegrase după care mă uit la O4n4 care suspină încetișor un ultim „daaa”. Dau să scot din buzunar 100 de euro bine meritați când O4n4 mă opri și-mi dă ea 100 de euro.
- Dar știu că numărul 2 .... încerc eu să spun în timp ce ea îmi pune încetișor degetul pe buze oprindu-mă.
- Știu, susură ea, dar mie mi-a plăcut, îmi face ea cu ochiul.
Încerc să spun ceva dar nu reușesc decât să dau încet din buze fără a scoate un sunet, ca un pește care încearcă să-i spună telepatic pescarului că-i împlinește 3 dorințe dacă nu-l face ciorbă.

Iau suta și mă reped în partea din spate a navei unde în butoaie de plastic deja începuse să se adune alcoolul. Avea o nuanță ușor albăstruie ce-mi aducea aminte de țuica Mona dar gustul definitiv nu avea nimic cu conopida și era garantat că nici o maimuță nu intervenise în proces.

Drumul spre casă a fost lipsit de evenimente majore. Seara beam câte un cocktail cu O4n4 încă proptită în hublou până începeam să cântăm karaoke. A trebuit să o refuz ferm de câteva ori să ne apropiem de câmpuri de asteroizi „să tragem la țintă”. La sosirea pe Pământ în timp ce așteptam pe orbită un grup de paparazi a început să facă poze navei în special hubloului unde stătea O4n4 până când un ultim fâs al fasolei s-a îndreptat spre navele lor atacând structura metalică obligându-i la o aterizare de urgență. (Savantul nebun inventase și fasolea pentru roboți. Scor Savantul nebun😮ameni normali 3:0. Concluzie: E ușor să o faci pe nebunul din când în când, să o faci tot timpul cere efort și geniu.)

A doua zi mă duc la văru' care tocmai ce venise de la pește să-i spun noutățile. Deschid ușa și intru când un reflex salvator mă face să mă aplec. O farfurie indestructibilă (la care face reclamă tot moșul cu tigăile) zboară prin locul unde fusese capul meu mai înainte și se sparge de tocul ușii. Nevastă-sa stătea cu o mână în șold amenințătoare și în cealaltă ținea un ziar cu o poză mare pe prima pagină a navetei de familie care avea un un fund mare în loc de hublou.
- Unde ai fost neisprăvitule?
- La pește mami, răspunse încetișor văru'
- La care pește? La peștele c... ăsteia?
Văru mă observă și îndreaptă spre mine o privire imploratoare cu ochii lui umezi să-l ajut. Ridic ochii spre tavan brusc interesat de cât de bine s-a prins varul pe pereți și nonșalant încep să fluier în surdină o melodie la modă, neuitând să trag cu coada ochiului la teancul de farfurii și mâinile soției. Ca să nu o mai lungesc mult, după o oră de discuții și 10 farfurii evitate în extremis de mine și de vărul prin tehnici de aikido soția admite povestea parțial adevărată (fără alcool) încropită de noi doi și se mulțumește să-l pedepsească doar cu o lună de spălat ciorapii la mână în beci.

I-am dat vărului o parte din țuică, iar când au aflat prietenii de asta toți se îngrămădeau să vină să-l ajute în beci la spălat de se mirau nevestele sau prietenele lor de unde vine brusc interesul asta pentru ciorapi. După câteva nopți de pomină petrecute cu gașca în beci bând țuică printre ciorapi puși la uscat a rămas expresia „Hai la un ciorap”.

O4n4 s-a angajat la „Institutul de apărare împotriva meteoriților și cometelor” făcând lumea un loc mai sigur. Când oamenii guvernului i-au cerut savantului nebun să mai facă androizi ca O4n4 acesta a început să arunce cu transformatoare în ei că-l deranjau de la noul proiect „Musculița robotică de oțet”.

O4n4 stă acum la mine unde seara mai tragem câte un karaoke. Ca hobby s-a apucat de croșetat chiloți de kevlar rezistenți la fasole robotică. Între noi sa înfiripat o prietenie platonică căci prefer să rămân bariton și nu sopran.
Totuși în ultimele dimineți sub ceșcuța de cafea am început să găsesc tot felul de reclame decupate din ziare dubioase gen „Fă-o tare ca oțelul”, „Adaugă-i 5 cm cu întăritură de titan inclusă”. Dar de fiecare dată când mă uit la O4n4 să o întreb ea lasă rapid privirea în jos concentrându-se la croșetat. Offf, poate poate într-o zi ...

Pe data viitoare. Sau nu. Depinde de săritura de cal.