Domnule Motan...

Day 1,596, 01:58 Published in Romania Romania by QueenOfTheDamned

Domnule Motan, cand cearceafurile s-au racit, ai vrut sa fugi de acolo, dupa ce ai venit sa evadezi din tine insuti...
Domnule Motan, esti constient de limite si te zbati sa le spargi, sa le impingi, sa le traversezi... si niciodata nu spui unde se opresc lucrurile daca tot pleaca de undeva.
Domnule Motan, iti aduci aminte de urmele de labute care sunt inca sub carne? Ai vrut sa rupi o bucatica din pulpa mea, dar tot ce ti-a ramas sunt fasii de piele translucida si umeda.
Domnule Motan, tu ai impresia ca toti oamenii sunt invincibili tocmai pentru ca nu percep notiunea de limite?
Domnule Motan, tu nu te gandesti la Domnul Timp care este mult mai puternic decat tine si mult mai hain? Sau poate il privesti ca pe o pisicuta gri fugita in lume, salbatica si speriata de fiecare claxon de tir?
Domnule Motan, stii, viata noastra este ca un muzeu de arta prafuit si intunecat in care toate tablourile sunt asezate cu fata la perete si stai sa te gandesti ce se poate ascunde sub semnatura aproape de neinteles a pictorului... nu poti privi decat amprentele lasate de cei ce au intrat si atins inainte noastra si care au avut curajul de a intoarce tabloul. Dar stii ca mie mi-e frica de intuneric...
Domnule Motan, cum esti tu? Ai vrea sa ne torci seara visele amandurora? Pentru ca eu n-as mai avea forta si pentru asta, dar tu, Domnule Motan, puternic si magnific ca Zeul Soare, tu poti.
Domnule Motan, tu ai avut vreodata senzatia ca ai vrea sa fugi in lume, sa te evapori ca fumul din propria ta tigara? Eu as vrea. Chiar azi. Chiar acum.

Ne mai auzim, Domnule Motan.