DE CE REVIN ÎN EREPUBLIK

Day 2,129, 01:13 • Published in Romania Romania • by Lucia38

Grea întrebare, dar nu una fără răspuns…

Motivul pentru care am intrat în joc e unul cât se poate de banal: am primit o invitație și n-am avut nimic împotriva începerii vieții mele de muncitoare, sportivă și luptătoare în erepublik. Recunosc că pentru aproape doi ani am avut doar primele două ”calități” deoarece eu, prin natura mea, nu sunt o fire războinică. Trăgeau de mine blackpanther76 și googoodoll, mă aprovizionau cu paine, arme și case, dar eu o țineam pe-a mea: jocul acesta nu e pentru mine, nu mă pricep să joc, nu mă atrage, nu mă stimulează… Și totuși, intram zilnic măcar să lucrez și să mă antrenez. De ce? Nu știu. Era un feeling, era un ceas invizibil care suna la oră fixă și ma trimitea la muncă sau pe câmpul de antrenament.

Făceam totul mecanic: două click-uri și gata, închideam ”prăvălia”. De câteva ori am avut curiozitatea de a intra pe câmpul de luptă, dar era prea mult pentru mine. Și cand mai auzeam știri de genul ”la noapte la 2 intrăm cu toții peste X” sau ”toți vom fi prezenți la 4 dimineața că ne atacă Y” îmi devenea foarte clar de ce nu sunt interesată de joc: pentru că în acea perioadă aveam o viață reală extrem de plină și agitată, o viață reală în care să prind 3-4 ore de somn pe noapte era un răsfăț.

Până într-o zi de toamnă târzie când primesc un pm în care eram invitată să mă alătur Legiunii Române. Ce buton imaginar o fi apăsat comandantul Puiutzu82, nu știu... Cert e că în secunda următoare făceam parte din UM Legiunea Română, cu chef mare să joc erepublik. Nu dezvolt subiectul, dar recunosc cu mâna pe inimă că a fost o perioadă foarte frumoasă din eviața mea. Nu pentru că am aflat foarte multe despre joc deși trebuie să recunosc că am fost instruită din greu, ci pentru că dădusem peste o comunitate extrem de eterogenă ca temperament. Era prima oară cand mă confruntam într-un joc cu personalități umane diferite în care fiecare avea ceva de spus chiar dacă părerile nu coincideau întotdeauna. Imi plăcea că oamenii nu iți spuneau ceea ce vrei tu să auzi ci ce trebuia sa auzi, iar pentru asta îi mulțumesc lui seby23 care s-a chinuit două ceasuri să mă învețe cum să/mi înregistrez nick-ul pe chat. 😃

Cea mai frumoasă amintire o am dintr-o seară când se defila. Habar nu aveam cu ce se mănâncă defilările, dar eram plină de entuziasm și bunăvoință. Mai ales bunăvoință… Buun… Încep echipările… Dă comandantul la X, dă la Y, dă la Z… Wow! Eram fascinată de modul în care se desfăşurau echipările. Neştiind de unde provin pâinea şi armele şi văzând că primesc echipare doar cei mici, m-am apucat şi eu să donez fiecărui ”legionar” prezent pentru că deh, eram deja Field Marshal, până primesc un pm: “Hold your horses! Nu mai dona nimic!” Ulterior am aflat cum stă treaba cu echipările... 😃

Din păcate independent de voința mea și obligată de împrejurări, a trebuit să părăsesc Legiunea. A fost prima dată când am suferit real în acest joc, dar nu am renunțat la el probabil pentru ca îmi intrase deja microbul platonian în sânge.. Aşa că am luat-o de la capăt, cu alţi oameni, alte personalităţi. De vină cred că a fost și curiozitatea mea de a vedea ce se întâmplă în alte părţi, mai ales că mulţi îmi recomandaseră în aceeaşi perioadă să intru în GPS. Ceea ce a fost mai ciudat atunci a fost că nicio altă unitate militară nu mi-a fost recomandată, de parcă GPS era singura UM românească. (Asta numesc eu edestin. 😃)

A urmat etapa GPS în care sunt și acum. Aici începe o altă poveste, o poveste din care am vrut să ies de cel puţin 3 ori din diverse motive, dar de fiecare dată când sunt pe punctul de a renunţa să mai fiu activă, îmi amintesc celebra replică rostită de Dev Patel aka Sonny Kapoor în filmul “The Best Exotic Marigold Hotel”: “Everything will be all right in the end... if it's not all right then it's not yet the end.” ( “Totul se sfârşeşte cu bine… dacă nu e bine, înseamnă că nu s-a sfârşit încă...”). Şi merg mai departe…

Acest articol l-am scris pentru a participa la concursul Brain.

Vă salută cu drag aceeași mătușică dintotdeauna ,