De ce imi iubesc orasul !!! Concurs Ministerul Culturii

Day 2,309, 13:52 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Leviatanul

Acum cateva zile primesc un telefon, raspund si la capatul celalalt se aude o voce blajina si calda e Tuta – matusa mea :
- Stiu ca nu poti sa vorbesti ca esti la lucru, dar am vrut sa vad ce faci, ca nu mai stiu nimic de tine.
- Sunt bine, cu lucru ma omor.
- Stiu dragul meu, stiu. Imi e dor de tine, cand poti sa mai vii pe la noi ?
- Nu stiu, sa vad poate de Pasti.
- Bine, dar sa vii ca iti fac placinta aia cu nuci si miere cum iti place tie.
- Ok, te sun sa iti spun daca vin…hai ca ne auzim.
- Ai grija de tine dragule.
- Si voi sa aveti.
- Ceau.
- Ceau.
Ajuns acasa am realizat ca am vorbit cu Tuta, cat de mult m-au cuprins remuscarile ca am fost sec si prins de activitatile mele cotidiene incat nici macar 5 minute nu am putut sa ii acord fiintei care ma considera copilul ei si se comporta ca atare.
Macinat de remuscari si poate de dorul de “casa”, duminica urmatoare plec din Arad si dupa 25 de minute ajung ACASA in Santana…Acasa la Comlausul meu drag. Un sat situat in manoasa Campia a Aradului unde iarna e blanda si vara e vara. Un loc unde primavara inca mai respiri aerul parfumat de salcami, unde mierla canta frumos si in armonie cu prepelita. Ulitele sunt drepte si pline de pruni, nuci, ciresi, visini, castani; casele sunt liniate parca de cei mai mari arhitecti…totul e frumos, normal sunt ACASA.

As putea sa spun multe despre istoria acestor locuri cum ca pe aceste meleaguri s-au gasit asezari omenesti din epoca neoliticului si din perioada dacica. Sau ca atestarea documentara apare in anul 1334, sau ca in secolul XVIII-lea se infiinteaza gimnaziul si Imparateasa Maria Theresa ridica localitatea la rang de targ, sau ca in secolul XIX se infinteaza prima asociatie mestesugareasca din comitat sau ca au loc doua incendii care devasteaza efectiv localitatea (dupa ultimul incendiu mai raman doar 5 case). Nici macar despre istoria mai recenta in care colhozul “Viata Noua” primeste Ordinul Muncii clasa I nu vreau sa scriu. Nu vreau sa scriu nici despre Margareta Bibics, Katerina Ackermann, Lamber Steiner, Vasile Cucu, Oskar Kaufmann, Gheorge Goina, Ioan Slavici, Anton Wekerle, Traian Bradean, Mircea Mihaies, Stefan Augustin Doinas, Stefan Hell samd.

Vreau doar sa scriu despre oamenii simpli alaturi de care am crescut…acei oameni din pusta, oameni calmi si cu suflet mare. Niste personaje fiecare in parte si un tot unitar in acelasi timp. Sunt oameni blajini dar hotariti, de la care am invatat “sa fiu om intre oameni”, vorba lui Vasi Luca : “ cand muncim muncim iar cand facem dragoste facem dragoste”. Tot de la ei am invatat ca atunci cand primesc o paine sa dau inapoi trei, dar cand primesc o palma sa dau zece inapoi – scoala vietii, ce mai.
In Comlaus am invatat sa bat un cui, sa tin sapa in mana, sa “haranesc” porcii, sa “adap” vaca, sa mulg capra, sa fac diferenta dintre piersica si caisa sau dintre patrunjel si pastarnac, sa cunosc daca lebenita e coapta sau nu. Am invatat ce e ala respectul pentru munca si nu pentru orice fel de munca ci pentru cea bine facuta. Sa pretuiesc harnicia si sa detest indolenta. Era sa spun leneveala 🙂.
Pe ulitele din Comlaus mi-am petrecut copilaria, mi-am pierdut verile si mi-am facut prietenii cu care si astazi sunt prieten. In satul asta am facut scoala si sunt mandru de asta. Tot aici am avut prima “gagica” si am primit primul sarut.
Da…recunosc, imi e dor sa merg duminica in “piat” sa mananc langos si sa socializez cu santanenii. Imi e dor sa joc fotbal de dimineata pana se innopteaza pe camp. Vreau sa merg la scaldat in zilele caniculare de vara la Balastiera, sa merg cu bicicleta la cules de lebenita, sa fiu “cios” pe hotar…offff imi e dor de Comlaus.

“ Scoli asa-zise mari la Comlaus, ce-i drept, nu erau, dar eu tot am invatat acolo neasemanat mai multe decat la Universitatea din Pesta, caci traiam in cea mai stransa legatura cu lumea cea adevarata si vedeam in fiecare zi lucruri care ma ajutau sa cunosc oamenii si imprejurarile dupa adevarata lor fiinta “
I.Slavici – Lumea prin care am trecut. Inchisorile mele. Amintiri .

Aici imi sunt neamurile, prietenii si amintirile. Da, am motive sa imi iubesc satul !!!