Dacă n-ai bani, pleacă acasă!

Day 3,164, 11:05 Published in Romania Republic of Moldova by Rev. Uncle Ruckus

După o lungă perioadă de inactivitate am șters praful de pe taste, am aruncat pliculețele, am scăpat de poliție, am pus diacritice și m-am apucat de... scris.

Cum n-aveam nici o idee concretă despre ce ar trebui să scriu, m-am hotărât să particip la concursul lui MDreams ca o rampă de lansare în cursa mea de a deveni mogul media.

Povestea a doi hoți de meserie(nu neapărat profesioniști) în acțiune.

Gușterul: Am început.
Popiță: Ce-ai început?
G: Să sparg cipru la asta.
P: Ăla-i cifru, bă prostule, Cipru-i o insulă, nimic nu știi.
G: I-auzi tu, cică eu sunt prost. Bine mă, oi fi eu prost dar nu așa de prost ca tine să nu știu că insula e aia de-și bagă diabeticii.
P: Ai dreptate, tu ești mult mai prost.
G: Hai că dacă erai tu așa isteț cum te lauzi nu ajungeai acum să spargi case cu mine.

Ciprul nu se sparge și pornește alarma, infractorii o iau la goană de parcă cineva le-ar fi înfipt niște ardei iuți pe poarta din spate. O patrulă de poliție aflată în apropiere pornește în viteză după tâlhari și fără prea mult efort aceștia ajung în custodia autorităților.

P: Eu ți-am zis că ești prost dar tu n-ai vrut să mă crezi, uite, bă Guștere cum ajungem noi la răcoare din cauza ta.
G: Ce răcoare, mă, Popiță? Ne trimit ăștia-n Siberia? Haha.
P: Îți arde de glume, să te văd ce glume mai faci tu când ajungem la pârnaie.
G: Ce te aprinzi așa, mă, cât de nasol crezi ca e și la pârnaie?
P: O sa vezi tu acolo.
G: Bine, dar tot nu-i mai nasol decât jocul ăla cretin care te joci tu, era p*lii, sau cum s-o chema.
P: Îi zice erepublik și chiar nu e nasol, ești tu prea prost și nu înțelegi cum se joacă.
Ofițerul: Hai terminați cu prostiile și găsiți-vă un avocat, dar să stiți că de pușcărie tot nu scăpați la ce cazier aveți.
G: Vezi, ți-am zis că e o prostie jocul ăla. Haha.

Trece și ziua procesului și exact cum a spus și ofițerul, de pușcărie tot n-au scăpat, sentința fiind de 8 luni pentru amândoi, ba mai mult, n-au scăpat nici unul de celălalt, amândoi fiind repartizați în aceași celulă la un penitenciar din județul Brăila.

G: Îl vezi, băi Popiță pe ăla cu pelicanul pe abdomen?
P: Unde vezi tu pelican, bă chiorule, că ăla-i vultur toată ziua.
G: Mă refeream la cerneala Pelikan, dar de unde să știi tu, că tu trăgeai cretă pe nas când erai mic.
P: Hai că asta a fost bună. Hai zi ce-i cu pelicanul lui ăla.
G: I se zice Dinte și știi de ce e aici?
P: De ce?
G: Trafic de eroină, cică de la ăsta își lua fratele Sișu marfa.
P: Așa și ce-i cu asta?
G: Cică știe cum să iasă de aici.
P: Hai mă, că ziceai ca nu e așa nasol aici, acum nu mai poți să aștepți până la iarnă?
G: Nu asta e problema, dar omul a zis că dacă îl ajut să scape vorbește cu Sișu să fac un featuring cu el.
P: Faci cum vrei dar să știi că eu nu mă bag.
G: Treaba ta, dar eu n-o să ratez șansa să fac o careiră în muzică.

Se lasă seara și toți deținuții se duc în celulele lor, mai puțin Gușteru și Dinte care sunt de negăsit. Nu durează mult și personalul unității pornește în urmărirea acestora. Durează și mai puțin până când aceștia ajung în perimetrul închisorii și după o corecție aplicată de gardieni se întorc în celule.

P: Gata Brexit-ul? Haha.
G: Da, am rămas tot în familie.