D'ale vorbelor. Episodul 1.

Day 2,369, 04:05 Published in Romania Austria by Marius Muntean

Bine v-am gasit, fratilor!
Revin in atentia voastra dupa o perioada destul de lunga de tacere. Defapt, nu totul a fost tacere; am avut din cand in cand accese de bombaneala nevrotica, fie la adresa lancezirii acestui joc care il impinge intr-un declin teribil, fie la adresa partiduletului din care (inca) fac parte, si care, cu rusine zic, ca nu aduce nimic nou pe scena politica din e-Romania.
Asadar, din cand in cand mai am puseele mele de suparare, care au ca si rezultat cateva linii scrise cu un avant pionieresc iar apoi sterse cu lehamitea specific mioritica. Dar de data asta am zis gata. Ba, trebuie sa duc la capat liniile astea, ca daca nici de libertatea de cuvant nu mai ma folosesc atunci ce mai caut in jocul asta nenorocit.
In primul rand, politica. Nici vorba, dom'le. Vezi de treaba. Politica este jenanta, mohorata si de doi bani. Adica 0,02 ron. Adica ieftina. Io inteleg ca arealul ideatic al politicii erepublicane nu e prea intins, si ca atare, parca toate lucrurile se invart pe loc, dar parca si noi suntem tot mai comatasi in abordare. Ba, parca unii mai misca, mai vezi oamenii agitandu-se, plangand cu lacrimi de crocodil spre dumnezeul jocului acestuia, facand donatii gold-eur-istice, doar-doar si-o mai aminti cel cu pene si fara cap sa mai aduca cate-o minunatie care sa revolutioneze lumea noastra decadenta.
Noi insa, nici atat. Am adormit, si dormim dusi in dezinteresul plato-nic ce aduce a miros de apocalipsa. Si ce daca intra in joc Georgia? Si ce daca o sa avem undeva pe harta si Marocul? Poate sa intre in schema si Eritrea, Papua Noua Guinee, sau statul democratic Congo, ca jocul tot comatos ramane. E fabulos cum la 3, 5, 10, 20 de luni distanta, nimic nu se schimba. Nu stiu cum nu se satura partidele astea seculare sa aiba un top 5 caldut in congres, cum partidul meu cel liberalo-libertin nu face nimic pentru a se mai revigora, si a da fie si o modica emotie celor mari pentru fotoliile din conducere. In asemenea maniera, nu pot sa spun decat ca ne meritam soarta. Meritam sa fim condusi de oameni diletanti in viziune si deranjanti in actiune. Meritam sa fim plictisiti, meritam sa fim terni si adormiti.
Hai, ca nu ma intind prea mult, ca si-asa n-are rost, nimeni nu citeste. Mai revin alta data, pana atunci va salut si va doresc somn usor!