Cine îi iubeşte pe ruşi?

Day 1,033, 14:37 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

Mai deunăzi, amicul meu, boierul, se întreba pe bună dreptate (şi deloc retoric) cine îi (mai) iubeşte astăzi pe ruşi. Afară de ei înşişi, de prietenii lor rusofili dintre românii basarabeni, de ucraineni, şi mai nou de o minoritate sârbă, se pare că nimeni. Ba din contră, jocul pare să fi strâns de acum laolaltă pe toţi cei care au avut, şi încă au, ceva de împărţit cu ei, sau care sunt stăpâniţi de o ură ce trece dincolo de orice perspectivă de conciliere.

Nu-i mai uneşte nimic. Nici plăcerea jocului în sine, care iniţial ţinea loc oricărei motivaţii, nici duşmanul comun, în faţa căruia altădată făceau trup comun, şi nici ideea de comunitate, pe care nu o mai au sau nu vor să şi-o asume. Pentru aproape toată lumea ruşii au devenit un element destabilizator, o povară, şi un risc pentru viitorul nostru ca naţie. Cum, în acelaşi fel, românii par să fie pentru ruşi doar un factor de stres, o putere oligarhică, şi un obstacol în calea dezvoltării lor.

Cine are, prin urmare, dreptate? Dacă stai să judeci din perspectiva românească, ruşii au ieşit puţin în evidenţă. Fie pentru că nu stăpânesc destul limba română (care, vrând-nevrând, rămâne cea oficială), fie pentru că n-au avut lideri care să o facă (cu puţine excepţii, însă notabile). În afară de, de acum, celebrul Michaell Fornok şi clonele sale, care a rămas drept exemplu negativ, nu au dat şi nu au arătat nimic care să le justifice pretenţiile (cea mai recentă fiind cea referitoare la preşedinţie).

De partea cealalaltă, ruşii, prin susţinătorii lor români, aduc tot mai multe acuzaţii românilor în general, şi mai cu seamă grupului restrâns de la putere. Din punctul lor de vedere dialogul ar trebui să înceapă de la cedarea în mâinile lor a preşedinţiei, care, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns în momentul de faţă indisponibilă. Iar refuzul categoric nu poate duce, şi nu duce, decât la un conflict deschis, cu urmări negative de ambele părţi.

Avansez ideea că, dacă în locul candidatului de pe locul doi, acelaşi Michaell Fornok, ar fi fost altcineva, chiar şi bătăiosul de SergiuSky, este posibil să se fi acceptat măcar un dialog de principiu. Deşi, oricine poate să observe că golul de încredere reciprocă este atât de mare între cele două tabere, încât nu cred să existe în momentul de faţă cineva care să poată pune o punte peste el. Şi am impresia că nici nu se încearcă.

Şi totuşi, cine îi iubeşte pe ruşi? Eu unul mărturisesc că sunt îndrăgostit de limba rusă. N-o cunosc deloc, şi nici nu cred că voi avea ocazia să o învăţ, însă îmi place la nebunie s-o ascult în cântec. Îmi plac versurile lui Esenin (ajunse, din pacate, la mine doar în traduceri), îmi plac Dostoievski şi Soljeniţîn, îmi place Ceaikovski, şi-l ador pe Vîsoţki... Oare asta să însemne că-i iubesc?