Join the new world

O explozie ii arse fata, capul, mainile, picioarele... toate simturile il usturau si lumea se transforma in jurul sau. Ceva luminos ii inunda ochii mari, larg deschisi, ii stranse din cauza socului, si simti un gol in piept, apoi o durere surda si golul disparu... urechile ii tiuiau... apoi in linistea inconjuratoare i le taie ceva: era el - strigatul lui, primul strigat de lupta, apoi ecourile din jurul sau, strigate, aplauze, doar el plangea, iar lumea ce se deschise in jurul lui alba, luminoasa, colorata, se bucura si radea. Era ca intr-un amfiteatru, mii de oameni se adunasera in tribune, iar el era purtat pe brate de medici si dus in fata unui batran rosu, masiv, cu o barba imensa care-l lua in brate, il privi bland si-i spuse:
- Bine ai venit in Noua Lume,Fiul meu!
- Hmm! Noua Lume.... asta e ceea ce simt acum. Durere, cata durere, cat am asteptat acolo, in intuneric, printre cifrele alea reci si verzi vedeam lumina, voiam sa ajung la ea, am gasit crapatura aceea si iata-ma aici, prins de durere... De ce se bucura toti de durerea mea? Plangea: Lasati-ma in pace! vreau sa fiu singur! Dar Omul in rosu ii puse mana pe crestet si durerea inceta. Se uita cu ochii mari la cel care-l tinea in brate: simti o briza care-i facu pielea sa tremure:
- In tine sta viitorul Tarii!
Tara... intre atatea lucruri noi: lumina, durerea, mosul cel rosu, multimea aceea curioasa in sfarsit ceva cunoscut, ceva ce-si amintea: Tara! da! de aceea strabatuse un drum atat de lung, de aceea venise pana aici: pentru a lupta pentru Tara. Atinse podeaua, privi imprejur: multimea tacuse si se uita curioasa la el, fara sa indrazneasca sa-si traga sufletul, apoi privi in dreapta, vazu o harta o privi indelung ca un om care-si aduce aminte de ceva vazut inainte undeva... dar acum era altfel... Se ridica in picioare se apropie de ea si intinse degetul spre o pata galbena... Multimea suiera, linistea disparu in vacarmul general...
- A venit in sfarsit! Chiar o sa se intample! Uraaaaaaaaaaa! Traiascaaaaa! Pana la urma Craciun si-a tinut promisiunea!...
Bebeusul ramase nemiscat in mijlocul lor si se uita la multimea care-l aclama... Se uita apoi la Craciun care radea si aproba din cap. El, el era cel promis!... dar ce stia el despre Noua Lume? Ce trebuia sa faca?

Afara ningea incet, fara graba... prima ninsoare din anul acela.