Avatariile faraonului... Omae

Day 1,029, 10:43 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

Cu ceva vreme în urmă, şi din considerente de care nu-mi mai aduc aminte, mi-am construit un turn de fildeş şi m-am suit în el. N-am stat mult, din alte considerente pe care deasemenea nu mi le mai amintesc, dar în timpul ăla scurt am scuipat cu nişte articolaşe în care făceam un fel de mici portrete unor oameni pe care îi cunoşteam (sau am avut impresia şi am pretins că îi cunosc). Cu siguranţă, marele absent de atuci a fost şi a rămas Omae. De aceea am hotarât să fac acum o cuvenită îndreptare a situaţiei şi să spun tot ce ştiu.

Pe vremea aia Omae tocmai devenise Prinţul Consort al reginei Lady Indra, iar eMoldova, deşi era în pragul unirii (vis de veacuri care a durat ştiţi cu toţii cât) cu eRomânia, se transformase, inevitabil, în regat. Asta a fost, ca să zic aşa, ultima imagine a mea despre Omae. Însă, înainte de asta, el a avut mult mai multe vieţi şi personalităţi, încât, pe bună dreptate, se spuneau despre el tot felul de lucruri, unele mai rele decât altele.

Nu ştiu nici acum de pildă ce fapte a dus la îndeplinire în calitatea respectivă (de Prinţ Consort), dacă şi-a făcut sau nu datoria de bărbat, dacă a condus sau nu ţara alături de regină, dacă au rezultat urmaşi, sau dacă a reuşit să o pună în umbră pe consoarta dumnealui. Nu ştiu nici dacă i-a urmat la tron, şi nici cât a vieţuit regatul. Şi nu am nici cea mai mică idee dacă au reuşit să facă vâlvă mai departe de tronul dumnealor.

Ştiu însă că el a întruchipat la un moment dat ca nimeni altul pe luptătorul cu morile de vânt. Fie că urina contra, fie că-l scuipa în obraz, ori că se dădea de-a berbeleacul în calea lui, adminul găsea cu grijă motive să-l şteargă din memoria personală. Dar nu şi colectivă, astfel încât, timp de câteva luni, Omae a reuşit să revină la viaţă sub mereu aceeaşi înfăţişare, şi păstrându-şi cu încăpăţânare obiceiurile, încât unii ajunseseră de fiecare dată să se întrebe dacă următorul Omae n-avea să fie cumva vreun motan.

Acum acelaşi Omae candidează la partid. Nu de pe poziţia de fost Prinţ Consort (nu aminteşte nicăieri despre episod), şi nici de pe poziţia de etern buclucaş (ceea ce îi miră pe unii), ci mai degrabă din aceea de tânăr plin de entuziasm. Omae are idei (nu că n-ar fi avut şi înainte). Numai că aceste idei sunt de data asta peste aşteptările mulţimii. Omae vrea să construiască. Omae vrea să aducă înapoi la sânul patriei hazul ăla de se duse. Omae cântă pe o strună care gâdilă plăcut urechile noastre (deşi unii nu vor să asculte), şi face să tresalte inima unora cu simţ.

A rămas oare acelaşi? Este Omae în stare să te înjure frumos, ca să simţi cum doare adevărul, şi apoi să-ţi strige în faţă "Hai sictir!"? Mă tem că da. Dar pentru mine asta face parte din hazul general. Fără Omae totul ar fi mai sărac. Lumea s-ar teme să-şi spună până şi bună ziua de frică să nu-şi piardă capul. Omae şi l-a pierdut de atâtea ori. Cu Omae însă totul face sens. Suntem aşa cum suntem, şi dacă nimeni nu ne va spune adevărul, vom crede mereu despre noi că suntem Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, când de fapt nici a Zmei Paralei nu mai arătăm demult.