Atentie!!! Pericol de plictiseala (aviz amatorilor; nu sunt matze incluse :)) )

Day 788, 07:40 • Published in Romania Romania • by Pintea*Haiducul

Ziua buna draga cetitoriule,

Fiind eu astazi intro dispozitie nu prea glumeata datorata unei stari de sanatate nu tocmai bune (nu e gripa "new fashion" sper), va voi propune un subiect ceva mai serios.

Constat cu regularitate faptul ca indiferent cat se clameaza desprinderea de RL in acest joc, lucrurile se intampla taman pe dos. Mai la concret.

Zilele trecute intrun ziar grecesc era ditamai dezbaterea despre cat de mult apartine sau nu Macedonia Greciei. Argumente peste argumente, care mai de care mai hilare, de ambele parti. Asa am avut ocazia sa aflu de 6000 de ani de civilizatie greaca (!), faptul ca tracii sunt greci de fapt (!!!), s.a.m.d.

Au urmat alegerile pentru presedintia partidelor si ce sa vezi: am fost asaltat si de Romania Mare (serios, chiar ei 😁 ) si de marxismul redivivus (pe langa alte prezente mai vechi si validate de cutuma ca sa zic asa). E democratie, veti spune, lucru cu care sunt in acord perfect. Eu doar constat prezenta RL aici.

Mai de curand a aparut un articol despre Kosovo. Diversi ecetateni de buna credinta (nefiind direct interesati in subiectul in cauza) si-au exprimat parerea privitor la situatia de acolo. Ce m-a uimit era ca toti stiau exact cum stau lucrurile. Uimirea imi este dublata de faptul ca mie nu-mi este asa clar precum le este domniilor lor.

Sa ma explic. Fiind eu unul traitor intrun domeniu "bantuit de fantomele inaintasilor" (cum plastic se exprima un prieten intrun editorial) imi este foarte greu sa imi cristalizez un punct de vedere coerent in lipsa unui punct de referinta unanim acceptat. X regiune apartine Y popor. In regula, dar de cand incepem judecata?

Kosovo nu a fost adus de sarbi odata cu migrarea lor din Serbia Alba (undeva in Carpatii Nordici). Nici Macedonia de catre ceilalti slavi sudici in cauza. "Autohtonii" (inafara unor enclave) la randul lor, de mult nu mai sunt reprezentativi etnic pentru cei care mizeaza pe traditia lor "milenara, ancestrala, etc". In plus, care autohtoni? In cazul nostru, ne raportam la daci (eu unul fiind originar dintro zona mai speciala din punct de vedere istoric, poate as avea ceva sanse sporite sa am si o legatura genetica cu aceste populatii). Dar si dacii la randul lor au venit in aceste spatii peste niste culturi anterioare. Cu acestea ce facem? De cand punem clepsidra sa curga cand facem judecata?

De cand cu luarea Sofiei, vecinii de la sud ne explica repetat cum au avut ei Dobrogea 1000 de ani (eu am invatat ca otomanii au cucerit-o de la Mircea cel Batran, nu de la ei, si au detinut-o pana in 1877, groso modo vreo 450 de ani). S-ar putea ca in cazul asta sa fie vorba de o greseala de aritmetica in cazul lor (altuia ii dadusera vreo 230 de ani de invincibilitate a armatei bulgare desi si-au luat autonomia dupa 1877 abia).

Partea cea mai rea insa abia acum vine. Toti citisera (e drept ca nu suficient) si erau informati in legatura cu subiectele in dezbatere. Indoctrinarea si propaganda isi facusera efectul. Daca nu erau in tema, mai era cum mai era. Insa in clipa in care omul "STIE" e foarte greu sa accepte ca s-ar putea sa fi fost invatat gresit, urmarindu-se niste interese strict nationale (un exemplu doar, si vice-versa e la fel de valabila).

Ce poate fi facut? Eu unul vad trei posibilitati:
a) varianta nationalista (creem mituri si daca le ataca cineva ii luam beregata -in discurs, evident- din start fara sa ii validam argumentele, indiferent cat de corecte)
b) varianta cosmopolita sau internationalista sau cum vreti sa o numiti (nu ne intereseaza istoria, nu vrem sa fim prinsi de razboaiele de mult trecute, nu vrem sa ne amaram zilele cu niste lucruri pe care oricum nu le putem schimba si care ne aduc doar neplaceri)
c) sa incercam sa gandim cu propriul nostru cap niste fapte concrete care s-au intamplat si din care putem trage ceva foloase (in ideea de a nu mai repeta greselile facute in trecut)

Prima varianta o consider contraproductiva deoarece creem mituri fara discernamant uneori (sangele latin isi cere drepturile), a se vedea cazul lui Stefan cel Sfant (al Moldovei-pentru cititorii de limba ungara din Transilvania). Mare voievod, cu momente glorioase si cu scapari in acelasi timp (de care insa nu vorbim niciodata) dar in niciun caz sfant. A dublat populatia Moldovei intro generatie, Doamne iarta-ma 😁))

A doua nu o pot alege deoarece consider viata ca o ecuatie cu trei necunoscute: odata ce cunosti trecutul si traiesti prezentul, ai o idee suficient de exacta despre cum va arata viitorul imediat macar. In plus as vrea sa-i pot spune copilului (pruncului pe la noi 🙂 ) cine e si din cine se trage. Mai mult, neplacerile provocate de trecut sunt aproape intotdeauna in stransa legatura cu necunoasterea sau cunoasterea trunchiata a unor fapte concrete.

Ultima varianta mi se pare cea mai rezonabila din punctul meu de vedere (deja am facut pledoaria pro domo asa ca nu va voi plictisi suplimentar)

Acestea fiind zise va propun un subiect(strict ca supliment istoric) nu asa usor cum ar suna la prima vedere: cui apartine de fapt Dobrogea? (promit ca celui care isi argumenteaza cel mai logic sustinerea ii donez un abonament gratuit la ziar 😁)))))- ce vreti, nu toti sunt bogati in eviata asta 😁 )

Rogu-vă de iertăciune dacă v-am supărat sau plictisit,

Grămăticul din Cetatea de Piatră (sau Cetatea Chioarului pre înţelesul domniilor vostre)
Pintea