As putea indrazni sa am curajul de a cuteza...

Day 2,606, 12:32 • Published in Romania Romania • by Comfortable Enema

Nu demult am avut oribila realizare ca a mai trecut un an, a trecut un an de cand intr-un moment de slabiciune am hotarat sa vad ce se mai intampla cu erepublik, sa caut prietenii apuse in randul oamenilor cu care petreceam candva ingrijorator de mult timp pe chaturi si in joc. Oameni ce au reprezentat si reprezinta inca un important pas in dezvoltarea mea personala, oameni ce mi-au oferit un imbold inspre omul ce sunt acum.

Trebuie spus ca eu niciodata nu am vazut erepublik ca un joc, ci ca o comunitate, o mana de oameni cu teluri comune conlucrand spre un tel oarecum comun. Pentru mine unitatea militara din care am facut parte, partidul sau chiar tara pe care le-am reprezentat ingame a insemnat strict comunitatea mea, mana de oameni pentru care as fi fost dispus cateodata sa renunt la aproape orice altceva.

Spuneam mai sus ca ceva mai bine de un an am avut proasta inspiratie de a apasa din nou butonul de register pe erepublik. Pentru cei ce nu am avut placerea sa-i cunosc in trecut, nu sunt la primul cont pe erepublik, doar la ultimul. Contul trecut a trait, dat work si train intre 2009 si 2012 plato odihneasca-l in pace, atunci m-am lasat pentru ca erepublik si in mod special comunitatea erepublikana devenise un time sink, o obsesie, trebuia schimbat ceva, erepublik devenise in acei doi ani o iubire prea mare si prea sacaitoare. Ca in orice relatie dupa un timp au inceput sa ma deranjeze defectele ei, au inceput sa ma sacaie, sa-mi scormone creierii. Am renuntat la iubirea pentru comunitatea erepublikana fara nici un regret, fara sa ma uit inapoi cu toate ca o iubeam mai mult decat probabil am iubit vreodata o femeie.

M-am intors la ea si i-am gasit din nou sclipirea din ochi, m-am temut ca ma voi indragosti din nou si, iar, fara regrete m-am aruncat in bratele comunitatii erepublikane. Si-am iubit-o iar, si am iubit-o mult. Pana sa revina defectele, pana sa realizez ca de fapt defectele nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt doar mici sacaieli. Micile defecte au devenit bube pe fata, un miros respingator de sperma uscata si fecale, o colectie impresionanta de boli venerice. Si oricat de mult am incercat sa-i tintuiesc sclipirea din ochi care a fost mereu aceeasi, oricat de mult am incercat sa-i ignor marile defecte, am realizat ca nu poti trai multa vreme cu HIV oricat de mult ti-ar place tipa.

Multumesc celor care mi-au fost alaturi in momentele grele si s-au bucurat cu mine in cele bune in acest an si umpic(banatenism nu comentati). Sa aveti parte de toate cele bune si sa le si meritati.

Deci, adio comunitate erepublikana, adio certuri pentru pixeli fie ei arme sau cc sau regiuni. Ai avut ocazia sa fii ceva special, sa fii ceva bun si i-ai dat cu piciorul. Adio erepublik, adio dar raman… raman pe dracu. Da-te in p… m….

Ma inchin anevoios, al vostru pentru cat timp le ia adminilor sa dea delete,

David