Arme legionare -Defilare

Day 1,861, 08:09 • Published in Republic of Moldova Romania • by codrincody

Noul jucator erepublikan http://www.erepublik.com/en/citizen/profile/6603127 Doreste sa salute intreaga comunitate romaneasca ! Cu ocazia venirii lui in comunitatea EREPUBLIKANA ==> Vineri, ora 21:00, eLegionarii vă invită la marşul comemorativ Corneliu Zelea Codreanu. #miscarea-legionara

Numele lui in R.L. este Corneliu Zelea Codreanu si nu are legatora cu nici o personalitate istorica, exceptand fapul ca stra-bunicul lui purta acelasi nume. Neavand gold sa isi faca ziar doreste sa ne transmita o mica povestioara, placuta urechilor sale :



PS. Important! Vă rugăm să postaţi acest text în ziarele voastre!

Dragi camarazi, iubiţi prieteni, stimaţi indiferenţi!


Am primit dificila sarcină de a scrie articolul din acest an de comemorare a Căpitanului nostru. Sunt şi onorat, dar şi zdrobit sub greutatea responsabilităţii ce-mi revine, căci pentru orice legionar nu este nimic mai sacru decât modelul de sacrificiu al Căpitanului.

Istoria ne dovedeşte că destinul celor mai buni dintre noi se împlineşte numai prin dăruirea de sine, de parcă nimic nu este mai presus decât oferirea sinelui pe altarul răului, spre a-i mai domoli focul. Tot aşa şi destinul ultimului mare erou al timpurilor noastre, Corneliu Zelea Codreanu, s-a împlinit prin moarte, ridicându-se asupra veşniciei prin sacrificiu.

Un rege criminal, o haită de politicieni odioşi, o ţară chinuită, un popor umilit şi un sigur erou absolut: Căpitanul. Iată decorul României mutilate de ignoranţa clasei politice şi de pornirile diabolice ale lui Carol al II-lea. Împotriva lor s-a ridicat o mână de oameni, cu piepturi dârze şi un curaj nebun. Toţi aveau să piară în anii ce au urmat. Unii au pierit în timpul dictaturii carliste, alţii au fost răpuşi în prigoana antonesciană, iar mai apoi au fost spulberaţi de bestialitatea bolşevicilor. Puţinii rămaşi au fost puşi să poarte ca o umilinţă numele de legionar terfelit de propagandă. L-au purtat în secret cu mândrie.
Arestat din ordinul lui Carol al II-lea, pentru simplul motiv că l-a „jignit” pe Nicolae Iorga spunându-i într-o scrisoare că este „necinstit sufleteşte”, Corneliu Zelea Codreanu a fost ştrangulat de jandarmi în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938. Alături de el au fost ucişi „nicadorii” şi „devemvirii”, legionarii răzbunători cere deveniseră deja mituri naţionale ale luptei împotriva lichelismului. Trupurile ştrangulate au fost mai apoi împuşcate, arse cu vitriol, îngropate sub câteva tone de beton, şterse de pe faţa pământului, de parcă regele criminal ar fi vrut să ascundă că aceşti eroi ar fi existat vreodată. Nu a reuşit, căci românii nu uită, iar legionarii nu-i iartă decât pe cei care se căiesc!

În baza principiului adevărului eliberator, este nevoie ca orice creştin să ştie că şirul de martiri ai lui Hristos, care începe Sfântul Ştefan, este încheiat cu Sfântul Corneliu Mărturisitorul şi ucenicii săi: Sfinţii martiri ai temniţelor. Dacă astăzi cineva vă refuză acest adevăr, priviţi-l şi veţi vedea cum arată un rătăcit. Un român absolut nu poate fi decât un bun legionar!


Iar acum, la încheiere să ne amintim cu arată Mircea Eliade cutremurul cerului când peste legionarii aflaţi în lagărul din Miercurea Ciuc s-a prăbuşit vestea morţii Căpitanului:
„Văzu atunci cum peste sârme unul din jandarmi îşi aşează puşca mitralieră în poziţie de tragere. Apoi descoperi că de-a lungul sârmelor, santinelele se înmulţiseră: erau acum vreo 15. Văzu pe maior, înarmat şi el, traversând grăbit curtea din faţa cancelariei, cu un plutonier. Încet , încet, din toate părţile apăreau jandarmii. Deţinuţii ieşiseră din camere şi se adunară în mai multe grupuri în curte. Dar îndată ce unul dintre ei încerca să se apropie de sârme, jandarmii strigau şi înălţau armele. Până ce un plutonier se îndrepta spre sârme cu un jurnal în mână şi făcu semn să se apropie cineva. Înainta un bărbat înalt, subţire, cu barbă de timpuriu albită. Plutonierul înfăşură jurnalul, îl ghemui cât putu de mult, şi-l zvârli spre sârme. Celălalt se apleca să-l ridice şi se îndrepta către mijlocul curţii desfăcându-l. Se opri din drum, deschise ziarul şi se clatină. Toţi se repeziră spre el. Apoi Ştefan auzi un strigăt sugrumat, sălbatic, de fiară rănită:
- L-au împuşcat pe Căpitan!
Nu se mai auzi atunci nici o răsuflare în toată curtea. Tăcerea aceea împietrită i se păru mai cumplită decât orice strigăt.”
Noaptea de Sânziene (1954)

„Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat!
Să rămână în afară cel ce are îndoieli!”

Sper ca toata comunitatea sa ii ofere un BUN VENIT calduros, plin de BUN-SIMT.