Join the new world

Până la urmă, am zis să fie (nu lumină) un articol în trei părţi. Nu am supus propunerea la vot. Membrii Consiliului Neuronal care s-au opus deciziei au fost executaţi cu maximă promptitudine, deşi iniţial au decolat cu un elicopter cenuşiu de pe o încreţitură stingheră a lobului frontal. Ca urmare, am evitat posibilitatea ca personalitatea mea să sufere procese de diviziune. Un efect secundar minor este că în jurul vârstei de 60 de ani voi deveni senil din cauza lipsei de cvorum.

Pentru o înţelegere corespunzătoare a articolului de faţă, vă invit să lecturaţi şi precedentul meu articol. Oricum, discutam despre contactul ipoteticului Dorel (mascul, level 7) cu viaţa politică din erepublik şi, în definitiv, cu cele mai importante şase partide de pe la noi. Rămăsesem la:

c) ePartidul Managerilor Romani. Centru, liberal. Înainte de toate, mă întreb ce nivel am. Spuneam că şapte. Bun. Motivul pare deja suficient pentru a mă gândi că partidul nu mi se adresează momentan. Manageri? Păi eu muncesc ca roibul la o brutărie care mă plăteşte cu vreascuri, la o fabrică de produs pistoale cu apă care mă remunerează în morcovi congelaţi. Managerii români mi se par nişte entităţi de calibrul Peştişorului de Aur sau a Zânei Măseluţă. Iar eu, pentru început, caut un partid care să mă susţină, care să-mi indice propria coadă în speranţa că nu voi călca pe ea. Liderul, OchiReci, are un ziar care ţine de fabulos şi pentru a cărui întreţinere nu vreau să mă gândesc cât timp consumă. Chiar, cât timp consumă? Oricum, am citit câteva articole cu impresia că admir trecerea acceleratului din interiorul carului cu boi. Dar ăsta e un argument la fel de decisiv ca Zicu în faţa porţii. În fine, pentru mine oamenii par a fi la un alt nivel, nu simt că mi se adresează şi nu mă identific cu ei la o privire extrem de superficială. Problema este că nu ştiu câţi dintre userii noi stau să aprofundeze.

d) eLegiunea Arhanghelului Mihail. Extremă dreapta, autoritar. Aşa da!!! Jos comuniştii, puneţi mâna pe mitraliere! V-aş saluta cu dreapta la orizontală, dar mă tem să nu fisurez ecranul monitorului cu degetele. Unde-i crucea triplă, cvadruplă, unde-s cămăşile verzi? Vorbim de Garda de Fier, nu? Suntem fascitoizi până-n măduva oaselor, mareşale! Cine-i preşedinte? WaxDoll??? Păi nu e Zelea-Codreanu? Cum ne-a fost vorba? Unde-i Horia Sima? La naiba, cred că a murit acum vreo 15-16 ani pe undeva prin patria căpşunarilor. Mare pierdere! Într-o încercare de a deveni serios, vreau să spun că am rămas tablou (nu te gândi la Mona Lisa, totuşi) când am văzut ce nume poartă principalul partid românesc (autointitulat) de extremă dreapta. Sunt unul dintre tipii convinşi că naţionalismul trebuie să fie parte componentă a oricărei democraţii care nu se târăşte prin mocirlă cu picioarele amputate, dar LAM? Nu intenţionez să fac paralele, dar chiar nu s-a găsit un nume care să nu-mi amintească de Progromul de la Bucureşti, de asasinarea lui Iorga, etc. etc.? Întreb şi eu. În rest, WaxDoll n-a mai scris în ziarul personal de când îşi anunţa candidatura. Poate dacă eram vreun Aragorn, vreun Robin Hood, vreun Dan Căpitan de Plai sau Mărgelatul rilăudid, în mod cert partidul de faţă ar fi reprezentat o opţiune de luat în seamă. Nu-s.

BONUS

Observ defilând mai ceva ca la paradele armatei, tot felul de anunţuri în dreapta ecranului. O să mă opresc momentan asupra unuia dintre ele. Citez: “Alăturăte nouă! PARTIDUL VERDE”. Ok. N-am pretenţia să fim toţi la nivelul lui Pruteanu, dar unii tratează cratima ca pe o ustensilă de grădinărit. Mai departe: “Vrei să rămâi în anonimat între mulţi sau vrei să te afirmi!”. Bine punctat. Ar mai fi varianta să vrei să faci revelionul în Dubai între puţini. Cine să vrea aşa ceva, nu? Odios. În continuare: “Nu fii ultimul, fii primul!”. Nu FI ultimul. Faza e că habar n-am despre ce competiţie este vorba. Oricum, mie îmi plac ecologiştii, dar nu prea văd ce mediu ar putea proteja pe erepublik. Hmm... salariul mediu?

(poate va urma)