Memoria Primului Război Mondial în România
Nicolae93
Întrucât este anul centenarului, ca premier al eMoldovei și fiind istoric de profesie m-am gândit să realizez o serie de articole pe tot parcursul anului care să marcheze evenimentul. Prin urmare, acest prim număr îl dedic eroilor neamului care au murit pentru un ideal, unirea.
Memoria colectivă reprezintă un element esenţial în cadrul unui grup naţional, acţionând precum unele sinapse prin menţinerea unei legături pe verticală între generaţiile trecute şi cele din prezent şi pe orizontală, prin coagularea unui grup care împărtăşeşte valori şi înţelesuri comune. Definită într-un mod generic, memoria colectivă este înţeleasă ca reprezentând memoria combinată a unei populaţii ce a experimentat un trecut comun.
Cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata pentru Romania, protejarea mormintelor lor din tara sau strainatate sunt datorii sacre ale statului si ale fiecarui cetatean. Exista, de asemenea, traditia de a respecta mormintele cetatenilor straini cazuti pe teritoriul tarii noastre, indiferent daca ne-au fost aliati sau inamici.Grozavia dezastrului provocat de Primul Razboi Mondial a sensibilizat opinia publica mondiala,fiind reglementata juridic. Astfel, in Romania, la 12 septembrie 1919 a fost înfiintata Societatea "Mormintele eroilor cazuti in razboi", sub inalta ocrotire a Reginei Maria si prezidata de Patriarh. In 1927, prin Legea asupra regimului juridic al mormintelor de razboi din Romania, institutia si-a schimbat denumirea in Societatea "Cultul Eroilor", in 1940 devenind Asezamantul National "Regina Maria" pentru Cultul Eroilor. Printr-o munca tenace si entuziasta, Societatea "Cultul Eroilor" a reusit sa amenajeze sute de cimitire si de monumente in majoritatea localitatilor Romaniei Mari.
După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmând exemplul Franţei, a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei ţări de a respecta mormintele eroilor de război. În semn de veşnică cinstire, în anul 1923, conducerea statului român a decis ca simbolul sacrificiului celor mulţi, căzuţi pentru reîntregirea patriei, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostaşii anonimi de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg.-Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923.
Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu (de la Liceul Militar "Dimitrie A. Sturdza", premiant şi orfan de război) care, în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare: "Acesta este tatăl meu". Dupa desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse, la loc de aleasă cinstire, în Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923. A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a fost purtat pe braţe de către o gardă de ofiţeri, cavaleri ai ordinului militar "Mihai Viteazul", şi depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinaţia Bucureşti, unde a ajuns în aceeaşi zi, la orele după-amiezii. În Gara de Nord era aşteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare. Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, a fost aşezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica "Mihai Vodă". Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureştean să poată veni în pelerinaj. În ziua de 17 mai 1923, în prezenţa familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare şi a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei şi clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcaşul de veci a Ostaşului Necunoscut. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă.
Mormântul Eroului Necunoscut era în fapt o simplă criptă, acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919". Ansamblul funerar a fost executat în 1927 după planurile sculptorului Emil Willy Becker. Tot atunci, prin grija Asociaţiei Cultul Patriei, s-a aprins o candelă, a cărei flacără ardea zi şi noapte. Ulterior, la 28 octombrie 1934, lângă mormânt a fost ridicată şi sfinţită o cruce.
În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat şi strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărăşeşti. Abia dupa 1989, la insistenţele Ministerului Apărării Naţionale, ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi ale unor partide politice, guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut. La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe explanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.
La inaugurarea monumentului cavaleriştilor,de la Oituz din sâmbăta de 19 septembrie 1931, , generalul Romulus Scărişoreanu, în calitate de preşedinte al Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului, a început seria discursurilor omagiale, amintind, printre altele: „Ne aflăm – se poate spune – pe locurile sfinte din Valea Oituzului, unde în anii 1916-1917 au avut loc cele mai numeroase lupte. Aici, din trupurile eroilor noştri a curs atâta sânge, că a pătruns pământul, închegându-l şi făcându-l a rodi. În fiecare primăvară răsar florile albe ce acoperă pretutindeni locurile unde ei au căzut şi îngrăşat pământul cu căldura sângelui lor. Semănătura care dă roada «Iubirei de Ţară şi Rege». Aici răsare şi slaba noastră recunoştinţă simbolizată prin acest monument, al cărui cost material, oricât de mare ar fi el, n-ar putea fi la înălţimea sacrificiului acelora cari mai scump de orice pe pământ şi-au dat viaţa„
In Romania, memoria primului razboi mondial se afla, de mult timp, intr-un con de umbră. Aniversarea datei de 1 decembrie a reusit sa marginalizeze memoria razboiului ca experienta colectiva. In memoria noastra, participarea Romanie la razboi a devenit un fel de anticamera istorica a marii uniri.Momentul apoteotic al “marii uniri” a absorbit memoria traumei colective a “marelui razboi”. Deși pentru români primul război mondial a însemnat conditiile împlinirii celui mai mare deziderat național, pentru umanitate primul război mondial alături de cel de-al doilea au reprezentat cea mai mare risipă de vieți omenești din istoria umanității.
Vă rog să distribuiți mai departe articolele din această serie în lista de prieteni și pe unde mai doriți, astfel aducându-ne fiecare contribuția la glorificarea celor care au murit pentru ca noi să trăim.
Comments
Respect!
Recunoştinţă, Respect şi Omagiu Eroilor Neamului !!!
Dumnezeu să-i odihnească !!!
Pui de lei... !
RESPECT!
Extraordinar gestul tau Nicolae93.
Respect Romane!
Respect! o7
Onor la Tricolor !!! o7
o7
Uniți sub tricolor!
o7
[removed]
IN HOC SIGNO VINCES
Frumos si emotionant! Felicitari pentru articol, se vede ca esti focsanean!
Mulțumesc!
Dumenzeu sa-i odihneasca !!
Cine stie sa moara nu va fi rob niciodata.
o7
viata lunga urmasilor !!
Ai putea sa-mi reamintesti pentru cine a luptat rominii atuncea si impotriva cuii ? Findca am vazut la inceputul articolului asa fraza "(dedic eroilor neamului care au murit pentru un ideal, unirea)" Nu prea stiu ce conecxiune are???
Multumesc anticipat!
Treceti batalioane romane Carpatii!
Așa cum a spus și Duncan mai jos, fără intrarea României în război de Partea Antantei (Anglia, Franța, Rusia țaristă și mai apoi Italia și S.U.A., cu mențiune că Rusia mai mult a încurcat întrucât a început revoluția bolsevică în 1917și a iesit din război) România nu ar fi realizat unirea. Noi am luptat împotriva Puterilor Centrale (Germania,Austro-Ungaria, Turcia, Bulgaria) dar în principal România a intrat în război pentru eliberarea fraților din Imperiu Austro-Ungar și aici mă refer la Transilvania, Bucovina, Banat. Unirea cu Basarabia s-a realizat conjunctural odată cu căderea Imperiului Rus, dar pentru care am plătit cu tezaurul, pe care rusii nu ni l-au mai restituit invocând și unirea cu Basarabia. Dar as vrea mai mult sa scriu in articolele viitoare in care voi aborda fiecare particică a războiului în parte întrucât am cercetat mult subiectul și pentru disertație .Am ales primul număr să fie despre memoria eroilor pentru că fără ei nu am fi avut ce discuta azi,dar urmează să scriu pe îndelete și despre culisele războiului.
OK, am vazut cine si ce a scris si as vrea sa ma alatur spuselor de @Duncan10 - "( In teorie e frumos, mai ales cand e vorba de cucerirea unor teritorii care nu iti apartin sau nu ti-au apartinut nicodata )"
Sa nu uiti sa mentionezi in urmatoarele articole cum sa facut urirea cea, adica cum se leau pus cutitele la gituri conducatorilor Moldovei de a tunci ca sa semneze cea numita de voi unire, OK!!
Nicolae, nu merita sa te deranjezi cu acest troll. El are imunitate la argumente.
@NicolasScorpion iti multumesc ca m-ai citat, numai ca, ceea ce i-am raspuns eu lui visator referitor la razboaiele de cucerire si nu de eliberare a teritoriilor locuite de fratii tai, e rupt din context si utilizat de tine in alt sens (scop). Sper ca frumoasa initiativa a lui Nicolae93 sa continue, sa ajungem si la episodul Unirii cu Basarabia si sa aducem cu totii informatia necenzurata si corecta, in opozitie cu istoria falsificata a ultimei jumatati de veac.
Pe visator nu il amestecati in asemenea povesti. Credinte si sentimente am si eu, dar nu le etalez pe aici. Sunt conceptiile mele si atat. Sunt aici sa ma distrez si sa ma simt bine.
o/
acest lucru nu trebuia sa se intimple si nici cel de-al 2 lea razboi mondial,.
europenii si ceilalti au pierdut vieti omenesti pentru niste teritorii si doctrine.
In teorie e frumos, mai ales cand e vorba de cucerirea unor teritorii care nu iti apartin sau nu ti-au apartinut nicodata. Cand e vorba de a elibera un teritoriu locuit de fratii tai care sunt redusi ca neam la nivel de populatie inferioara, lucrurile pot lua o alta intorsatura. Sa nu uitam ca la inceputul secolului 20 nu putea exista o alta modalitate de 'eliberare', dreptul popoarelor la autodeterminare a venit tocmai ca o consecinta a primului razboi mondial, formandu-se tari noi cu teritorii conturate dupa populatiile majoritare. Fara o Austro - Ungarie (Austria, Ungaria) si Germanie slabite de un razboi pierdut noul principiu ar fi fost apa de ploaie.
In cazul specific al Romaniei Mari, unirea nu ar fi fost posibila, dupa parerea mea, fara intrarea in Razboi alaturi de Antanta.
Si, ca sa completez articolul lui Nicolae, principalul erou al raboiului nostru a fost, in afara poporului roman reprezentat aici de Eroul Necunoscut, regele Ferdinand care, cu lacrimi in ochi, a declarat razboi tarii sale de obarsie, spre binele neamului al carui rege era. Cati dintre conducatorii de azi care fac legi dupa interesul lor personal, mai pun pe primul lor binele poporului al carui vremelnici conducatori sunt?
nu ma bag in discutii de genul acesta. doar, atat , am zis ca nu trebuiau sa aibe loc. Orice imperiu cade.
conducatori straini, cam atat. fara implicarea Romaniei in aceste masacre nu se putea. Regina Maria a iubit acest popor desi avea origini ruse.dupa mama.
Bine spus în mare parte, cu completarea că cea mai mare implicare în război a avut-o premierul liberal Ion IC. Brătianu care a negociat la sânge tratatele de intrare în război si tratatele de pace. Într-adevăr pentru Marile Puteri, a fost un război fratricid, un război al orgoliilor, fiind numit de unii istorici și războiul civil european, dar pentru România a fost singurul prilej prin care își putea realiza statul national unitar, dar am sa scriu despre asta in alt articol din seria dedicată evenimentului. o7
Un articol complex....felicitari ! o7
Natia asta are nevoie de cele mai destoinice calauze sale care l-au slujit cu nadejde in acea perioada: preotii si invatatorii neamului. Sa ne traiesti domnule profesor!
Chiar in art gasesc primul argument ca poporul asta indobitoit de straini are nevoie de lumina dascalilor sai - Pai chiar *plimbarea* asta a Eroului Necunoscut dovedeste cumva ca nu redicam la inaltimea sacrificiului acestei minunate generatii de martiri ai neamului!