[VOTATI] O zi din viata unui Locotenent!!

Day 574, 04:16 • Published in Romania Romania • by Club 28

Imi duc mana stanga la fruntea transpirata, in timp ce, cu mana dreapta imi scot boneta. Tusesc infundat sa imi reglez vocea, indrept privirea si bat la usa.

Aud din cealalta parte a usii o voce tabacista, groasa si impunatoare: Intra!!
- Sa traiti dom' comandant! Permiteti sa rapor....
- Da da da da da zi ce-ai de zis. Ia loc!
- Am primit odinele de la Ministerul Apararii pentru a-mi reface wellness-ul, in razboiul cu Southern Basarabia, iar atunci cand am plecat catre unitate pentru a preda armamentul din dotare, am observat ca mai am putin si ajung Locotenent. Nu m-am putut abtine si m-am intors pe campul de lupta, unde am mai luptat de cateva ori pentru a creste in grad.

- Tinere, trebuie sa retii doua lucruri incepand de azi!

1. Nu prin lupta haotic pentru a primi un grad, ci pentru felul in care lupti iesi in evidenta.
2. Ai primit grad, esti Locotenent, dar trebuie sa stii ca la ce nivel esti cu wellness-ul, puteai sa mai astepti o zi, si nu uita ca odata cu cresterea in grad vin mai multe responsabilitati.

Cu privirea inainte, pregatit sa ascult teoriile comandantului, astept sa am ocazia sa-i spun ca trebuie sa plec.

- Am inteles, sa traiti!

Dupa ce ies din biroul comandantului, ma indrept catre Depozitul de Armament, de unde urma sa imi iau ramas bun de la colegi, pana urmatoarea zi. Primisem si wellness de la ei.. probabil fatza ma dadea de gol.


Chiar daca luna lumineaza strazile orasului, racorind parca blocurile, imi este un cald de mor. Toate magazinele sunt inchise, este pustiu, ma intorceam catre casa gandindu-ma ca in urma cu cateva luni imi lua ceva mai mult timp pana sa ajung acasa, si asta se datora faptului ca trebuia sa imi salut toti prietenii..... Eram multi ... Era plina strada, chiar si noaptea. La fiecare scara de bloc erau adunati cativa batrani bucurosi ca seara e mai placut afara.

Bag cheile in usa oftez, obosit, si ma gandesc la zilele in care armata romana mujca din infanteria inamica. Au trecut acele vremuri.. Ma duc direct la frigider, caut ceva rece, vad o sticla de bere desfacuta deja, acoperita cu staniol. Inchid usa la frigider, se sparge becul in camera. Las berea pe masa, ma duc agale catre hol, loc unde tineam de obicei .. "ustensilele", gasesc o lanterna. Incerc sa o aprind. Se aprinde, pâlpâie, se inchide. S-or fi dus bateriile?? Dar parca erau noi... ma intorc cu gandul la berea din care nu am apucat sa beau. In linistea sublima care umplea toate camerele, un racnet ma sperie brusc. Era al meu; degetul mic de la picior reusisem sa-l lovesc de coltzul canapelei. Trag aer in piept sperand ca pot mentine atmosfera "linistita". Fac doi pasi si ma impiedic de diplomatul pe care-l lasasem atunci cand am ajuns acasa, dau cu capul de piciorul mesei, si simt cu berea incepea sa curga pe spatele meu, nelasandu-ma nici macar sa stau in continuare in pozitia aia, fiindca era prea rece.

Exact asa ma simt in zilele astea triste ale eRepublikii. Mi-a venit in minte un banc. "Am intrat in biserica, si ma uit in stanga mea, lumea asculta muzica, m-au uimit, in dreapta mea, se faceau mici, gratare, se fuma. Asa ceva..... sa-mi cada berea din mana ! "

Va salut, fLucian.


"SA NE AUZIM....MACAR ATAT!!"

.