Join the new world

Articolul ăsta s-ar fi vrut o replică la un articol pe care l-am citit acum câteva zile și care se numește (cred) "Scrisoare de la Alina" (probabil mă înșel). Problema e că sunt mult prea incompetent pentru a mai găsi acel articol sau pe autorul său, ca să nu mai vorbim despre a da un link, fapt pentru care îmi cer scuze.

Așadar, am primit o scrisoare. Expeditorul nu s-a semnat cu litere de foc. Curierul nu avea două aripi și o aureolă, avea ochelari, barbă și îl chema Barbu. Tată a doi copii minori, s-a confesat el la o cafea. I-am lăsat doi lei. În plic nu se găsea rețeta nemuririi, nici un îndrumar gen: "Șapte pași pentru a ajunge în Rai", era doar o foaie de hârtie pe care stăteau atârnate câteva cuvinte scrise peltic. Cu toate astea, sunt convins că scrisoarea nu a venit de la orișicine. Citez:

"Te știu băiat bun. Dar dacă mâine ți-aș pune în față o sticlă de gec, o ceafă de porc gigantică plus garnitură de cartofi pai fără număr, un pachet de țigări, un pachet de cărți de joc și un laptop pe care rulează eRepublik... ce-ai alege? Gândește-te bine!"

Să o luăm metodic:

1. Aleg sticla

Devin alcoolic. Într-o noapte, în loc să ajung acasă, ajung la vecina. Prietena, evident, mă părăsește. Îmi caut de muncă. Poate mă fac șofer. Într-o zi, încurc benzile de circulație. Rezultatul: îmi rup o mână, rup un pom, rup schimbătorul de viteze, rup pilonii de susținere ai unui pod. Rezultatul: patronii îmi rup contractul de muncă. Ajung pe străzi, îmi caut de muncă. Poate mă fac șomer. Sfârșesc singur, doborât de ciroză, înainte de a fi capabil să-mi vând sticlele.

2. Aleg ceafa

Devin obez. Într-o noapte, în loc să ajung acasă, ajung la urgență. Prietena, care îmi dăduse un ultimatum referitor la consumul supradimensionat de shaorme, evident, mă părăsește. Îmi caut de muncă. Poate mă fac șofer. Poate nu, s-ar putea să nu încap în cabină. Mă fac paznic. Într-o zi, încurc o bătrânică cu un hoț pe care n-am fost capabil să-l prind. Rezultatul: îi rup o mână și două coaste. Rezultatul: patronii îmi rup ei o mână mie și contractul de muncă. Ajung pe străzi, îmi caut de mâncare. Poate mă fac ajutor de bucătar. Sfârșesc flămând, doborât de hipertensiune, înainte de a fi capabil să-mi strâng cureaua.

3. Aleg pachetul de țigări

Devin fumător. Într-o noapte, în loc să ajung acasă, ajung la pușcărie. Prietena, căreia i-am incendiat din greșeală bucătăria, evident, mă părăsește. Îmi caut de muncă. Poate mă fac șofer. De taxi. Într-o zi, încurc scrumiera cu ceașca de cafea a unui client. Rezultatul: îmi rupe doi dinți. Rezultatul: o rup la fugă. Rezultatul: patronii îmi rup contractul de muncă după ce Dunărea îmi aduce mașina la mal aproape de Constanța. Ajung pe străzi, îmi caut de muncă. Poate mă fac pompier. Sfârșesc singur, doborât de cancer pulmonar, înainte de a fi capabil să-mi sting țigara.

4. Aleg pachetul de cărți de joc

Devin un înrăit jucător de poker. Într-o noapte, nu mai ajung acasă. Prietena, care mă aștepta de o săptămână, evident, mă părăsește. Îmi caut de muncă. Poate mă fac șofer. Într-o zi, încurc un polițist sub acoperire cu clientul căruia trebuia să-i vând combustibilul firmei pentru a-mi plăti datoriile căpătate la poker. Rezultatul: polițiștii mă rup în bătaie. Rezultatul: patronii îmi rup contractul de muncă. Ajung în arest, îmi caut prietenii. Poate o să scap. Sfârșesc abuzat, doborât la pământ de un malac obsedat sexual de doi metri înălțime și 150 de kg, înainte să fie capabil să-și deschidă prohabul.

5. Aleg eRepublik

Devin dependent de joc. Nu trebuie să mai ajung acasă, pentru că nu plec nicăieri. Mă căsătoresc cu prietena mea, la trei luni după ce ne-am căsătorit virtual. Îmi caut de muncă. Poate mă fac șofer. Nu, n-aș mai avea timp să joc. Prefer un job de birou. Într-o zi, fiind atent la eRepublik, încurc conturile a doi clienți, reparând astfel o eroare majoră ce altfel s-ar fi comis. Rezultatul: patronii își rup din propriile câștiguri pentru a mă recompensa. Rezultatul: mă rup în figuri în fața apropiaților. Ajung bogat și fericit în ambele ipostaze. Sfârșesc la 100 de ani, doborât de un val care îmi scufundă iahtul.

Astfel stând lucrurile, cred că am ales deja. Aiurea, îmi face cu ochiul ceafa aia. Și sticla de gec. Și dacă mă gândesc și la...

Dar, de fapt, la o adică, de ce să nu rămânem liberi de vicii? Stăpânii vieților noastre? De ce nu mi-aș dedica atenția prietenei mele, activităților mele, lucrurilor care mă fac cu adevărat fericit?

Internetul nu îți oferă o viață alternativă, ci o moarte prematură!