[România] Despre astăzi și despre noi

Day 758, 10:03 • Published in Romania Romania • by Kristache

Astăzi am pierdut Marmara și am fost izgoniți din Balcani. Mulți nervi, multe reproșuri, multe greșeli, fiecare justificate în felul lor, poate unele incorect. Cele mai multe despre ordinele de atac întârziate și damage-ul nebăgat în luptă la timp. deși pregătit.

Despre deciziile de astăzi
De la bun început, vreau să fie clar un lucru. Îmi asum întreaga răspundere pentru timing-ul luptelor de astăzi, motivul principal pentru care noi, astăzi, am pierdut această luptă. Oricine are lucruri de spus îl invit să mi le zică, cum crede de cuviință, în acest articol sau PM. E dreptul fiecărui cetățean de a cere explicații și critica liderii care au condus la înfrângere. Promit să răspund la orice mi se adresează.

Pentru a preveni o serie de întrebări firești, aș vrea să expun argumentele mele pentru deciziile de astăzi. Ordinele de astăzi au fost tanking segmentat în T-10 și T-7, rezervă de tanking la T-3, luptele armatei la T-5, kamikaze la T-2. Nu a fost timp pentru tot acest damage din câte s-a văzut. Am pierdut pe mâna noastră. Însă, înainte de a trage aceste concluzii, câteva lucruri de menționat, pe care mi-am fundamentat această decizie:

- Când am cucerit Marmara de la Turcia, am luptat cu tanking de la T-5 și armata la T-2, cu un zid chiar mai mare decât cel de astăzi, cu o opoziție chiar mai puternică decât cea de astăzi (am luptat împotriva a 10 MPP-uri și Turcia lupta pentru homeland). Atunci a fost timp. Și nu mă refer la prelungirea luptei, ci la faptul că am dus acea luptă în border când timer-ul a ajuns la 00:00.

- Tot vorbind de prelungire, cred că de acum știm cu toții că luptele nu se încheie fix la 00:00, ci atunci când rulează scriptul de evaluare, din experiență undeva la până 2 minute. Astăzi lupta s-a încheiat la fix, maxim 10 secunde peste.

- Din luptele precedente știm că luptele prelungite (între conqured și secured), sunt cele mai periculoase. În Marmara, acum două zile, zidul se zbătea între 15k si 40k, noi nemaiavând cu ce da și căutând la disperare damage. De aceea am păstrat 2 tancuri pentru intrare T-3, care să dea după terminarea avântului armatei și populației, care de obicei se opresc la 00:00, deși lupta nu e gata.

- Strategia de luptă în ultimele minute e mereu blamată atunci când pierdem, laudată la maxim când câștigăm. Adevărul e că, având în vedere limitările modului de război, e cea care dă randament maxim. Nicio țară din lumea asta nouă nu echipează tancuri decât dacă știe de cât damage e nevoie. Ca atare, deși inamicii "știu că venim", nici măcar Ungaria nu are scoate 1k gold pentru echipare cu o seară înainte "preventiv". Pe scurt, lupta în ultimele minute limitează capacitate de echipare a tancurilor inamice și armelor de kamikaze. S-au încercat mai multe variante, de exemplu Indonezia în California băga câte un tanc în luptă pentru menținerea zidului la un anume nivel. Au pierdut categoric pe final.

Despre acest război
Cred că toată lumea e de acord că trebuia să se întâmple ceva în jocul ăsta. Și repede, până nu ne sinucideam toți de plictiseală. Că nu era fix acum momentul nostru de atac, se poate. Poate ar fi trebuit să așteptăm americanii în Asia, poate ar fi trebuit să așteptăm ungurii peste noi, poate mai bine doar intram prin Grecia. Poate, poate. Cert este că după o excitare perpetuă în ultima lună cu atacul asupra Ungariei (o acțiune care cred că ne-ar fi liniștit repede, foarte repede), trebuia să facem ceva, orice, pentru populația țării și nervii armatei întinși la maxim. Și Balcanii au fost singura opțiune.

Despre jignirile de acum
Toată lumea e nervoasă că am pierdut, mă alătur cu toate melodioasele înjurături din limba română spuse în dulcele grai moldovenesc. Însă mi le adresez mie, jocului, universului și celor de la Primărie care nu curăță zăpada, nu altor playeri. Puzderia de articole de jigniri și dispute personale îmi lasă un gust amar teribil. Atât timp cât mereu juma de țară se bucură că cealaltă jumate de la "putere" a pierdut, nu cred că putem face ceva. Noi, ca țară. O națiune care se fericește la orice victorie și se scuipă a doua zi la prima înfrângere nu merită să câștige.

Despre aliați
E foarte la modă și să ne înjurăm aliații. Mai ales pe prietenii supraponderali de peste ocean. Astăzi am văzut și un articol macabru înjurând Spania. Argumentul forte al tuturor e că fără noi SUA nu ar mai fi existat acum. Adevărat, perfect de acord. Însă victoriile din WW3 din vară s-au stins, la fel ca Imperiul galben din primăvară și dominația română categorică. În ultimele luni comunicarea cu EDEN a fost ruptă, am acționat în principal cum am crezut de cuviință și am marșat pe ideea unor atacuri care nu au avut niciodată aprobarea completă a EDEN. Prezența trupelor croate și poloneze la noi a fost doar dintr-o simpatie reciprocă sau datorită relațiilor personale foarte bune ale celor din diplomație (Crista22 e una din persoanele care merită toate felicitările pentru eforturile din ultima perioadă).

Relația cu aliații e într-o spirală descendentă. Noi nu-i ajutăm, ei nu ajută. Noi nu facem eforturi pentru a-i susține, ei nu fac eforturi pentru a ne susține. Și tot așa. Depinde și de noi, în egală măsură, să reconstruim aceste relații. Nu, nu mai suntem forța colosală a alianței. Suntem doar un membru al echipei, aroganța noastră de lideri e nejustificată. Haideți să facem împreună câțiva pași spre ei, să revenim activi în echipă, să refacem eficiența maximă a EMC România, să luptăm pentru ei ca și cum am apăra Pipera și apoi să evaluăm într-o lună dacă și ei ne vor spriji total sau nu. Până nu dovedim că redevenim un membru al familiei și că pot conta pe noi fără să miorlăim la productivitatea firmelor în misiunile externe sau costurile biletelor, haideți să nu îi jignim. Pentru că singuri în jocul ăsta nu putem rămâne, cel puțin nu ca învingători.

-

Cam atât am avut de spus dimineață, nu am apucat să-i dau Publish înainte de a pleca. Aș mai scrie câteva lucruri acum legate de ultimele articole ale playerilor noștri de top, însă după cum am spus și acolo, mi se pare trist. Și dezamăgitor.

Nu o să menționez nici lucrurile pe care le-a câștigat România în ultimele zile, cred că le-au menționat deja mulți. Nu uitați un singur lucru, aici putem doar ePierde sau eCâștiga. Și putem să le facem pe amândouă, la fel de bine, demn.

Și nu în ultimul rând, mulțumesc Armatei Române, care s-a comportat exemplar în ultimele zile.

Cu respect,
Kristache