[REMESH] Cuvant
Batranul Remesh
As fi vrut sa fac un articol fara sa-l scriu. Mi-ar fi fost mai usor si poate, ar fi fost mai bine inteles de voi toti. Cateodata ma gandesc ca toate chestiile de le luam de bune in viata asta nu ne usureaza neaparat viata.
O sa fac o analogie, asa si pentru cei mai tineri dintre noi, care s-au nascut cu digitalu’n mana (ori o sapuniera de aparat, ori de la mobil, tableta, e.t.c chiar si DSLR-uri). In principiu acum e mai simplu: setezi pe auto, click si gata poza. Te uiti la ea, daca iti pare tie ca nu-I buna, nu e tragedie, mai clickuim odata! Doar ca in cazul asta rezultatul va fi mediocue, fotografia va fi oarecum corecta tehnic (pentru ca presetarile sunt pentru situatii uzuale), insa toate astea nu vor transmite nici o emotie, nici o tresarire in privitor, nu-I va trezi nici o amintire, nu-I va starni nici o pornire. Megapixeli, aperture priority, shitter priority, 10x, white balance – toti parametrii astia pe care ii setam de cele mai multe ori, ori ii luam de-a gata nu transmit nimic.
Cei mai vechi dintre noi au folosit aparatele old fashion, demodatele, batranestile. In care iei un film, bagi timp de expunere, diafragma si apesi hotarat declansatorul. Ce-o iesi, naiba stie. Trebuie sa avem rabdare sa terminam de facut tot filmul. Dupa care cu rabdare il bagam in doza de developat, si asa, la intuneric, invartim hotarat si tandru pan ail developam. Il lasam la uscat si apoi ne uitam la negative: nu vedem exact detaliile, insa ne prindem daca lumina-I buna ori ba. Cam asta conteaza acu cel mai tare. Lumina. Apoi in aparatul de marit bagam filmul si incepem a ne juca – incadrarea, dimensiunea, claritatea. Facem vreo doua expuneri de proba, pe jumatati sau sferturi de hartie )sa nu facem risipa. Le developam, le fixam, le uscam. Privim rezultatele: grija la detalii, grija la incadrare, la claritate, la Lumina. Aia e! Facem expunerea pe hartie si facem poza! Da! Altfel e lumina! Se vede, o poti pipai! Iti duce gandul departe, inapoi in trecut ori inainte, sa stii unde sa-l urmezi!
Nu e un tutorial foto. Ideea e ca cu cat mai mult ne tehnologizam aspecte ale vietii care tin de trairea noastra intima, cu atat ele ne vor indeparta de noi insine. Timpul este iarasi un ingredient absolut necesar in maturarea trairilor. Sunt convins ca studiul teologiei te indeparteaza de Dumnezeu, dupa cum sunt convins ca explicarea emotiilor traite prin prisma psihologiei ne indeparteaza de trairea acelor emotii.
In ceea ce ma priveste pe mine acum – cuvantul este desertul inimii mele. Nu cred ca am reusit sa va transmit voua acum ce simt eu. Dar atat am avut la dispozitie: cuvantul!
Articol participant la concursul Desertul inimii nosatre
Comments
Din cuvinte venim... si spre cuvinte plecam. Frumos! Un mare vot!
Mmmm, pozele vechi, cu marginile dantelate...poate n-ai sa crezi, eu nu cred ca am 10 poze de-ale mele prin calculator😁 A, cliseu se numea. Ca de altfel si multe dintre cuvintele aruncate prin paginile de net
cam asa e - era digitala ne-a furat multe bucurii si nu numai noua si celor mici care au PC-uri dar nu au prieteni, joaca FIFA dar nu stiu sa dea o pasa.
E am prins mingea de 35 si tenesi de Dragasani, baia din starnd vara, furatul de corcoduse ... toate astea traite alaturi de prieteni prieteni pe care ai am si acum. Dupa mine asta este bogatia vietii
vot si respect in continuare !!!
putini isi mai aduc aminte de bucuriile din vremurile "grele"
mdea. viata ca periferic de calculator nu merita traita. dar nici viata de "sclav" pe un salariu estic intr-o tara cu preturi vestice platind rate pentru aromele unei vieti decente la o cloaca de camatari multinationali ce-si zic pompos elita financiar-bancara.
cine cauta, gaseste vechile senzatii. DOar sa nu te lasi mereu purtat de val.
a fost odata...mare pacat ca acum totul e pe net
cand privesti dincolo de cuvinte le intelegi cu adevarat sensul
sepia ? va mai aduceti aminte ?
Dragilor, de la aparitia sa omul a pierdut cate ceva in fata evolutiei:
Povestea bunicului spusa cu voce blanda in jurul focului la care se coceau porumbi vara si mieji de nuca iarna a fost inlocuit de scris si poze.
Cartea cea veche cu miros de tus a fost inlocuita cu e-book-uri si monitoare. Poza aia veche din albumul parintilor (fie ea alb-negru, sepia sau color), la care parintii te certau daca punei degetul pe ea ca o strici, a fost inlocuita cu cea digitala.
Incetul cu incetul textul scris se pierde si, mult mai adesea, multi au vazut doar filmul, dar nu au citit cartea. Iar altii nu mai fac poze, ci filme.
Si intr-o zi, cand era hologramelor si a 3D-ului fara ochelari se va instaura de-a binelea, omenii vor fi uitat ca o amintire, o poveste sau o nalucire a imaginatiei poate fi transmisa prin vorba, scris sau poate o poza ori desen...
Frumos şi nostalgic... Mă faci să caut vechile albume cu poze ale părinţilor...
Cand ati scris ultima oara o scrisoare? De mana, cu pixul sau stiloul.
Storm7, buna intrebare, eu imi amintesc ca ultima oara a fost in 1994, haha.
Foarte frumos. Parca mi-e dor de vremurile cand faceam albume cu fotografii sau cand ma certa mama ca am cheltuit toata pelicula in excursie si n-o sa-mi cumpere alta pentru viitoarea.
@Storm7 : anul acesta
: )
Storm7, pana si stiloul a ajuns foarte rar folosit. Azi cam toata lumea foloseste pixuri.
de data asta ai aratat mai mult re_ _ _ decat remesh! touched.
,,cuvantul este desertul inimii mele''
le-am gasit, am in maini cateva poze alb-negru, din care rad si se schimonosesc cativa adolescenti porniti sa cucereasca Lumea...
offff, m-ai trimis dupa margarete pe dealuri...
eu am aparat pe film : D @storm: in martie : ) a ajuns in 3 saptamani la destinatie : D
Old school 😁 Ce amintiri 😃
Age test: http://www.eatliver.com/img/2011/7823.jpg