Întoarcerea ca punct de pornire

Day 1,026, 08:40 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

M-am născut şi am murit deja de două ori. Sunt vechi, prăfuit, şi uns cu alcool (în loc de formol) din cap până în picioare. Cei mulţi mă cunosc de "gură spartă şi hârâitoare", de om de nimic (fiindcă n-am făcut nimic să-mi rămână numele), de mare băutoriu, şi, poate că nu în ultimul rând, de "grămăticul limbă aspră" (fără să-mi fi legat vreodată numele de vreo operă majoră, in ciuda a ceea ce va spune o bună cunoştinţă). Iar cei puţini mă cunosc mult prea puţin...

Am plecat ultima dată când Moldova umplea lumea cu strigătele ei pentru împlinirea "visului de veacuri", când se aştepta cu înfrigurare "vedoiul", când mă umpluse lehamitea, şi când "războiul meu cu toată lumea" căpătase nişte acute care nu-mi mai făceau deloc cinste. Am plecat nebăgat de seamă, ca un fur (cum ar zice poetul), şi mă întorc tot aşa. M-am întors să vă fur din nou bucăţele din timpul vostru, din liniştea şi din curgerea lui.

N-am să critic nimic din ceea ce am impresia că văd pentru că nu e drept. Am să spun doar, tot cu vorba poetului, că pare că "toate-s vechi şi nouă toate". Aici nimic nu se schimbă. Timpul pare să încremenească, la fel ca năravurile unora. Iar când te întorci şi vezi că poţi să iei totul de unde ai lăsat, deşi s-a scurs ceva vreme, ca şi cum s-ar si aşternut praful pe toate, aproape că îmi vine să mă înclin şi să fac cale întoarsă. Dar, ca de fiecare dată, mă opreşte ceva. Să fie oare doar curiozitatea?