[GN] Povesti De Cazarma ep1. O povestioara despre un nutritionist aviator

Day 3,244, 13:05 • Published in Romania Republic of Moldova • by Nutritionistul

Ma trezesc, ma pregatesc sa intru la baie, sa fac dusul de dimineata. Apoi imi iau micul dejun de calitatea cea mai buna, multumita programului de echipare a Garzii Nationale.

Imi iau traista, ma duc la munca. Muncesc intr-o fabrica de avioane. Satisfactia cea mai mare e ca pilotez majoritatea avioanelor ce au trecut prin mainile mele. Se termina tura, ma duc la sala, sa imi tonifiez muschii. Nu exista aviator fara consistutie fizica buna.

Iara fac un dus, apoi pornesc catre cazarma Garzii Nationale.

Este locul meu preferat in aceasta eLume. Intru in cazarma. Il vad pe Recti Lian, capitanul regimentului 2, aplecat asupra masinii de scris.

-Felicitari bre capitane! Articolele tale chiar ne inspira, ne da impresia ca suntem acolo cu tine!

Il felicit pentru articolele-jurnal scoase in ultimul timp. Chiar a si primit compensatie in aur pentru unul dintre articolele lui. Il bat pe umar.

Ies pe hol, imi amintesc ca vine data in care trebuie sa predam raportul financiar. Fug pana la biroul lui Alex Antonescu. Deschid usa lui de sticla, pe care scrie Comandant. Il vad pe el aplecat asupra unor hartii imprastiate pe biroul lui de sticla. Imi cere sa iau un scaun langa el.

-Nutritionistul, am avut o luna destul de impresionanta! Sunt fericit ca finantarea public-privata a dat roade!

-Cum asa Alex?

-Uite, am avut 96 echipari, colegii nostri au activitate in teatrele de razboi.

-Asta e chiar o veste minunata!

-Si nu e chiar tot!

El se ridica, se duce la biblioraftul de marmura din spatele lui, imi imaneaza o cutie:

-Deschide-o!

Deschid cutiuta mica si grea, din postav mov.

Eu ma blochez... e o medalie de aur, cu stema Romaniei in centru, cu Garda Nationala stantat in jurul cercului, imbracata cu o funda tricolora.*

-A... am... absolvit?

Alex, sau Sefu' cum ii mai zicem noi prin cazarma, imi bate pe umar si zambeste cald.
Mi-a luat medalia si mi-a prins-o la camasa mea maronie, ma tine de umeri, se uita la mine:

-Esti un om de onoare.

Incep sa ma adun, inca nu imi vine sa cred ochiilor. Aveam o medalie cu insemnele unitatii pe pieptul meu! Imi sterg lacrimile. Ies pe hol si ma indrept spre usa mea.

E o usa masiva, cu un panou pe care scrie Cmd. Scd., Nutritionist al UM si sub el Nutritionistul. E o gluma a cazarmii care mi-a mers la suflet, si acum dupa multe luni, inca zambesc cand vad acest panou cu titlul meu. Intru in biroul meu. Pe masa mea simpla de lemn presat, vad ziarul de la Monitorul Oficial.

Zambesc. Inca un lucru care fac bine in lumea asta...

Deodata visarea mea a fost intrerupta de strigatele nostrului presedinte titziano in difuzoarele cazarmii, cu ordinul de lupta in Vidin.

Toata cazarma se intalnea la teleportatoare. Vidin. Am ajuns acolo. Urcam in avioane, am conexiune radio, decolam. In aer ne intalnim in formatie: ilustrul pilot al aviatiei bulgare, NO CARRIER, in dreapta mea, cu seful mai in spate, si cu formatia completata de Recti Lian.

Reusim sa castigam runda pentru prietenii nostri bulgari. Aud in casti sunetul lui Sefu:

-O treaba minunata!

Aterizam, ne dadeam jos din avioane. Am batut palma cu Sefu si cu Recti. Dupa ce introduceam coordonatele cazarmii noastre din Romania in teleportoare, ne suna in casti ordinul transmis de la cazarma:

-Este nevoie de intariri la batalia din Quebec!

Ma uit la Alex, apoi la Recti si oftez:

-E o zi ca oricare alta!

Introducem coordonatele din Quebec, ajungem, ne imbarcam in avioanele noastre. Fac semn la colegii mei, aratand ca suntem gata sa decolam. Pe cerul canadian am reperat un inamic:

-Alex, am nevoie sa vii in dreapta mea. Recti, inchide formatia!

Executam miscarile, formatia iese impecabil. Am tras o racheta, care atinge aripa dreapta, Alex a tras o alta racheta care a atins coada, pe cand Recti a dat lovitura de gratie, zdrobind cu racheta lui fuzelazul avionului canadian.

-Asa da echipa! urla Alex in casti.

-Recti, pentru lovitura asta dau 500cc sa bem in cinstea ta!

Recti ne saluta din cabina lui. Aterizam pe aeroportul din Quebec, urlam de bucurie, lovindu-ne castile cap in cap. Ne indreptam catre teleportoare.

Odata ajunsi la cazarma, il salutam pe Recti, care pleaca sa lucreze in tura de dupa-masa. Ma duc cu Alex in biroul lui, sa terminam de finalizat raportul.

Dupa 6 ore suntem cu totii intr-un bar. Suntem fericiti pentru lovitura de gratie a lui Recti Lian, poreclit "pterodactilul cerului" dupa isprava lui. Si pentru ca am reusit sa tinem in siguranta Romania. Ciocnim paharele! Muzica se aude in surdina, de la tonomatul din coltul barului.



*E vorba de medalia de la mine din profil