„Cum am ajuns în eRepublik și de ce am rămas”

Day 3,337, 11:12 • Published in Malaysia Romania • by C I P R I A N

***Articol în tema concursului promovat de The Djragan, însă nu înscris.***
***De asemenea, lung și plictisitor. Pușca lu' Semaca, așa vorbesc eu, mult. Nu citi dacă nu fac față neuronii. Nici calitatea nu e prea bună, sincer. Ce rost are?***

Ambient, gen. https://youtu.be/6PgKZGuPTA8
Pentru început, motivul pentru care nu am înscris articolul la concurs e foarte simplu, nu am vrut banii.
Glumesc, evident că inițial am vrut banii, oricui i-ar fi prins bine probabil însă, ÎNSĂ, dacă în primele două zile de înscriere am tot fost prins cu altele și am uitat deși îmi tot spuneam că îl voi scrie, ba dimineața, ba seara, ba noaptea, și de la capăt, în a treia zi chiar m-am gândit serios că banii ăia ar folosi mult mai mult unui începător și atunci, statistic vorbind, un participant în minus înseamnă șanse mai bune pentru fiecare participant rămas în parte.

Nu știu dacă există alt motiv, de când erau dinozaurii tineri și până astăzi (da, reptilele alea drăgălașe, nu grașii din erepublik), pentru care cineva se apucă de un joc pe care nu-l cunoaște în afară de curiozitatea de a-l descoperi și de a vedea dacă i se pliază. Fiecare are un anumit cadru al poveștii: o reclamă, un prieten, patriotism, etc, dar în final esența e aceeași, și anume curiozitatea dacă acel ceva îi poate consuma în mod eficient timpul oferindu-i acel ceva necesar persoanei respective.

În cazul meu e mult mai simplu. Sunt un soft-gamer. Am o oarecare sete de cunoaștere indiferent de domeniu, dar tehnologia mi-a atras mereu atenția, iar jocurile sunt strâns legate de asta. Țin minte că undeva prin clasa a 8-a, timp de vreo lună am avut aproape 50 de conturi simultane pe diferite jocuri, îmi lua o zi să fac chestiile uzuale („2-click”-ul din erepulik) la toate. Din fericire am renunțat rapid, tocmai bine cât să înceapă liceul și să se mai schimbe din interese și prioritizarea timpului. Însă de „boala” asta nu am scăpat. Am tot testat de-a lungul anilor diferite jocuri online, video, majoritatea din simplă curiozitate a poveștii acolo unde era cazul. Singurul joc în care am jucat extrem de agresiv timp de vreo 3 luni, a fost LoL, și asta abia după 3 ani în care am jucat mai mult nu.

De eRepublik știam de când a fost lansat și a fost reportajul ăla la PROTV că e un joc conceput de români, că ne batem cu ungaria, bla-bla, și l-am încercat atunci cu două conturi dacă îmi aduc aminte, care nu au rezistat mai mult de câteva zile fiecare. Necesita prea mult efort, energie, atenție pentru mine la vremea aia (cu alte cuvinte era prea deștept jocul pentru mine) și nici interfața nu-mi aduc aminte să fi fost extrem de prietenoasă.

Însă acum 3 ani, pe vremea când se presupunea că trebuia să-mi termin licența iar eu ca orice student român însetat după o diplomă căutam să fac orice mai puțin să scriu efectiv la nenorocita aia de lucrare, am dat din întâmplare peste „noul” eRepublik pe care inițial nu l-am asociat jocului prezentat de PROTV în antichitatea țării noastre, al cărui nume nici nu mi-l aminteam.
Și atunci am avut două conturi, unul Cipriannnn *doar 4 n* (de curiozitate am căutat conturile cu 1, 2, și respectiv 3 n, dar deși nu existau în joc aparent nu erau disponibile) cu care m-am dus la nivel 25 din prima zi, am intrat frumos în a doua UM din clasament la momentul ăla (pentru că țintesc sus din prima), Șoimii Patriei (fusese ceva competiție pe UM am aflat ulterior), și în chatul jocului mi-a spus cineva că e greșit că am făcut nivelul ăla atât de repede.

PFOAI, toată distracția și visele mele către o carieră de mare general s-au spulberat instant ca nesul. Și stai așa, că sunt zodia fecioară, și perfecționist, cum adică nu e bine așa? Dă-i și ia-o de la capăt. Și așa a apărut contul ăsta la 3 zile după, Cipriannnnn cu 5 n pentru că încă odată celelalte variante erau luate, ce crezi? Am intrat în SPP, de data asta ei erau pe locul 2 că tocmai se schimbase săptămâna, și de acolo a început o întreagă aventură la care nici nu mă așteptam. Ținând cont de momentul în care am făcut contul, nu credeam că mă voi ține de joc ci că a fost o reacție de moment a neuronului meu încins de la atâta muncă de cercetare. Aparent m-am înșelat. Și asta doar pentru că în SPP devenit la 2 săptămâni de la pro-creerea mea BiA, am dat peste niște oameni minunați, care din păcate nu mai sunt activi pe chat cum erau odată. Am înțeles de la ei cum trebuie abordat jocul, de ce trebuie să stau 2-click, care sunt mecanicile, și tot ajutorul de care un începător are nevoie de fel. Plus că erau seri în care se râdea exagerat de mult. Simpla activitate de socializare și relațiile pe care încercau să le creeze între ei, sau să le întrețină de la caz la caz, mi-au atras atenția într-un mod plăcut, eu fiind o fire mai rece și mai distantă de fel, pe nici un alt joc neimplicându-mă la așa nivel, poate și pentru că nu am ajuns să vâd atât de aproape o relaționare de genul ăsta. Cei care m-au ajutat cel mai mult la început, financiar mai ales, îi am puși la loc de onoare la profil.

Acum, de ce am rămas e ceva mai complicat.
În primul rând faptul că nu e genul de joc PvP, deci nu duceam grija că cineva mă va ataca și îmi va fura averea. În al doilea rând, comunitatea. Și aici există diferențe în cadrul fiecărei comunități, dar ceea ce în final îi leagă pe toți e un scop comun, să câștige țara pentru care lupți, și pentru asta ai nevoie de participarea fiecăruia. Anumite lupte chiar pot fi un catalizator pentru diferendele interne, iar asta s-a văzut de extrem de multe ori chiar și în puțina mea vechime, nu-mi pot imagina ce experiență era înainte când era într-adevăr un joc extrem de activ.
În al treilea rând, comunitatea. Da, știu, sunt o fire mai dificilă, mai complexă, de cele mai multe ori greșit înțeleasă deși nimeni nu pare să-și dea seama de asta, și nimeni nu mă place. V-am înțeles, e ok. Problema e că urăsc extremele, și dacă x vine cu o perspectivă, de dragul dezbaterii eu propun o altă perspectivă, și de aici un lung șir de discuții inutile. Poate uneori par rău voit, foarte rar chiar fac troll intenționat, dar cel mai adesea încerc să nu dau atenție pentru că îmi place să fac parte din micuța comunitate, inclusiv alături de cei care mă hulesc. Trebuie să înțelegeți că balanța între gradul de seriozitate și neseriozitate cu care tratez jocul e foarte fină și tinde să oscileze de la o perioadă la alta.
Însă mie îmi place de voi, ce să-i faci. Dacă dragoste nu se poate, viol să fie. Oameni cu voință, dorință, energie, emoție, majoritatea capabili să vadă o imagine de ansamblu asupra jocului. Și nu știu voi, dar de când cu slack-ul ăsta, parcă ăia puțini care mai sunt activi pe chat, sunt mult mai uniți ca înainte și mult mai indiferenți la diferențele de partid, UM, etc. În ochii mei, să văd aproximativ 30-50 de oameni din toată ețara asta care stau la bârfă, și caută să se implice și să facă ceva, e ceva frumos, nu știu cum vedeți voi lucrurile. Îmi pare rău doar că pe moment nu mă pot implica mai mult (asta presupunând că aș fi și acceptat în vreo echipă... haha, nu se va întâmpla niciodată) și că nici militar nu prea pot ajuta foarte mult. Că ce să-i faci, când puteam face ceva la d1, nu aveam putere suficientă și am fost nevoit să fiu 2-clicker. Când am avut putere suficientă, a apărut IK și apoi MP. Acum, puținul ăla eu îl dau, așa nesemnificativ cum e, constant.
Dar jocul meu oricum se rezumă mai mult la implicarea pe feed. Și poate nu e ușor de înțeles, dar și ăsta e un mod de a juca. Cele mai multe și coerente reacții acolo sunt. Și anumite shout-uri de troll pot da naștere unui lanț de reacții din care poți înțelege multe despre „geopolitica” jocului. Sigur, ăștia de sus au prieteni, discuții private, etc, dar eu unul găsesc fun-ul în asta, și compensează suficient impotența militară.

În altă ordine de idei, am intrat aiurea și am rămas pentru că am găsit motive. Și apreciez asta.

***Dacă ai ajuns până aici, pușca și cureaua lată, felicitări!***