[brigadir] The Butterfly Circus
Day 1,330, 12:40
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by Osama Bri Gadier
Nu va speriati. Acesta nu este un articol descpre circ si paine. Cel putin nu acel fel de circ cu care v-am obisnuit in ultima vreme.
Sunt doar cateva ganduri de moment pe care nu am cui sa le impartasesc. Si daca le impartasesc acum, voua, poate ar trebui sa va puna putin pe ganduri. Probabil va veti spune:
- Cum... asta nu are cu cine povesti? E atat de absorbit de jocul asta incat nu mai are prieteni? Nu are si el o familie careia sa-si impartaseasca gandurile?
Eh... cum sa nu am?
Am si prieteni si familie dar... sunt lucruri care uneori vrei sa le impartasesti celor pe care nu-i cunosti sau... in cazul nostru, celor cu care imparti aceeasi plictiseala... aceeasi lehamite.
Pentru ca, in definitiv, despre lehamite este vorba dar, mai ales, despre neputinta. Acea neputinta pe care uneori o simtim fiecare si care ne indeamna la ... NIMIC.
"Rasfoiam" presa romaneasca azi si un gol incepea sa-mi creasca in stomac citind articolul lui ghishae si... mai apoi al naufragiatului. Doua articole emo despre decaderea acestui joc, despre schimbarile care pana la urma vor distruge comunitatea traditionala dand poate nastere uneia gen facebook sau Hi5, impersonala si rece.
Plin de sentimente "inaltatoare" am dat pagina mai departe si am aterizat in presa moldoveneasca
🙁
Nimic nou. Sau aproape nimic. Acelasi Norman care protesteaza intr-un mod ciudat si spameaza cu bancuri... care, chiar daca sunt hazlii nu mai fac pe nimeni sa rada. Este ca si cand ai spune bancuri la o imormantare. Si mai si insisti pe deasupra.
Il inteleg pe Norman asa cum ii inteleg pe majoritatea celor care s-au molipsit de aceasta lehamite, neputinta si dezgust. Si eu simt la fel.
Nu stiu de ce imi trece prin minte, ca un flash, o perioada scurta a copilariei... Eram in clasa a doua parca. Pe atunci iubeam fotbalul mai mult decat orice. Eram in stare sa joc ore intregi. Dar cel mai mult imi placea sa joc in curtea scolii. Era un teren superb dar, mai ales, acolo erau prietenii
😁Eram fericit...
Pana intr-o zi cand au inceput sa apara, de nicaieri, niste baieti mai mari. Niste golanasi de cartier de vreo 14-15 ani. De fiecare data ne intrerupeau jocul. Ne luau mingea si o sutau peste garduri sau peste scoala. Apoi... au inceput sa ne ia la palme si sa ne alunge de fiecare data cand veneau. La sfarsit... nu mai aveam loc sa jucam de ei.
Am fost atat de trist in acea peroada incat n-am mai jucat fotbal. Neputinta mea s-a revarsat asupra jocului si... mai apoi asupra prietenilor. Acuzam pe oricine si orice pentru neputinta mea. Eram in greva...
De ce mi-am adus aminte de acest episod trist? Nu stiu. Poate tocmai pentru ca am uitat cum e sa te simti neputincios si... pana azi, chiar daca Norman, Radu Pangaiu si altii imi spuneau ca n-are sens... ca nu se rezolva nimic... ca lupt degeaba impotriva clonarilor "golanasi"... parca tot nu voiam sa ma dau batut. Ca un tap care se ia in coarne cu un buldozer adormit.
Dar azi... parca totul s-a prabusit...
Si asa emo cum ma simteam... am vazut FILMUL. Un film scurt, de numai 20 de minute care pur si simplu m-a pus inapoi pe linia de pe care am deraiat. Un film pe care l-am gasit intamplator pe youtube si care pur si simplu m-a lipit de scaun.
Are doua parti si va implor sa le vedeti amandoua. Si apoi... daca aveti chef... veniti sa-mi spuneti ce ganditi dar mai ales... ce simtiti:
- The butterfly circus - partea I
- The butterfly circus - partea a-II-a
Facebook
Twitter
Discord
Comments
impresionant filmul, emotionant!! este drept ca dupa ce vezi un astfel de om ai impresia ca poti face orice! si probabil ca asa si este. vointa este cel mai puternic muschi al omului! folosim oare acest muschi la potentialul sau maxim?
merci pentru film
In nici un caz nu ne folosim acel "muschi" la potential maxim adyntig. Nici pe departe. Daca te uiti in jurul tau, atat in RL cat si aici, mai mult sau mai putin, fiecare incearca sa gaseasca cele mai convenabile "scurtaturi"... chiar si neortodoxe. Si uite asa... noi devenim mai handicapati decat tipul din film.
@n-ai pentru ce ardei🙂
Daca omu ala poate, inseamna ca noi suntem obligati sa putem, nu mai avem nici un drept sa ne plingem, sa cautam norocu, de asta mii scirba sa dau la cersetori un leu, pentru ca au / avem maini, picioare putem rasturna muntii, dar ne complacem intr-o viata in care sa gasim mii de scuze dc n/o ducem mai bine..
avem zeci-sute de cazuri reale care ar trebui sa ne trezeasca si sa ne puna la lucru pe multi ..
VOT !!!
Asa e Girngo.
Privind acest film intelegi cu adevarat cit de norocoshi suntem.Cea mai mare problema a societatii e neputinta de a lupta cu sine insasi atunci cind intilnesti ceva greutati).Multi din cei ce dau de greutati ori aleg sinuciderea,alcoolismul, sau pur si simplu dispar in interiorul sau).O alta problema e ritmul de a trai ce creste permanent nici nu observam aceste schimbari ne trezim, de parca e zi abia incepi a lucra sau invata si te trezesti ca deja e seara si esti mort de oboseala). Ar trebui sa ne oprim sa privim in sus si sa sesizam toata frumusetea ce o avem cadou si ca prin lupta zilnica pe care o ducem intre noi, oamenii doar distrugem tot ce e frumos si cladim ziduri intre Noi si Ce e important)
Bine gandit victore!... deci... nu e totul pierdut🙂
Ideea de baza e ca putem face orice visam si... chiar daca nu realizam tot ce ne propunem macar facem pe dracu-n patru.
Insa problema cea mai dificila nu e SA FACEM ci... SA ALEGEM corect ceea ce sa facem Victore.
Cel mai important e sa nu pasim inapoi , sa aplecam capul , sa recunoastem ca am gresit dar sa nu ne dam batuti, taria de caracter aduce roade insa cind e inlocuita de orgoliu te distruge in un final)
bun filmuletul. mi l-am download-at ca sa-l arat mai departe..😁
cei extrem de "prinsi" in vartejul erepublik, mai ales din eMoldova, ar putea intr-adevar lua aminte la el. sunt niste invataminte de tras.
desi eu in general nu cred in mesaje, aici mesajul e clar si poate fi o idee de plecare. nu ultima, si nu singura, dar una care in timp ar putea avea efect...
Frumos film, nu am cuvinte! Asa-i dat la om ca niciodata sa nu pretuiasca ceea ce are si niciodata nu-i multumit de ceea ce are si vrea mai mult si mai mult. Asa filmulete de impune sa te gindesti la ceea ce ai si sa spui un mare MULTUMESC.
P.S Voted!
- Asa e Ioane... e una dintre posibilele "idei de plecare". O idee care nu trebuie sa tina cont de "opozitia" in care te afli. Opozitiile, atat in joc cat si in RL ar trebui sa ramana doar la stadiul de idei opuse asupra unui scop comun: acela al dezvoltarii comunitatii si a individului cu ajutorul instrumentelor legale si morale aflate la indemana.
- Ma bucur ca ti-a placut si ca ai prins o parte a mesajului webenter. As completa spunand ca nu e un pacat sa nu fi multumit cu ceea ce ai si ceea ce esti. Dimpotriva... e mai indicat sa fi "nemultumit" toata viata si sa lupti indiferent de "handicapurile" pe care le ai sau CREZI ca le ai. Important e sa stii ... CUM sa o faci.
Mai exact... SA SIMTI CUM E MAI BINE SI MAI MORAL ... sa o faci. Sa poti face o distinctie intre bine si rau.
Problema e ca golanasii nostri sunt mai putini decat golanasii lor...
Nope... cornelius. Problema e una singura... GOLANASII! PERIOD!
Dar...de fapt... nici aia nu ar fi o problema. Daca n-am fi "handicapati"...
superb emotionant...o adevarata lectie de viata...nimic nu e imposibil...trebuie doar sa crezi in tine...
felicitari si multumiri ca ai impartit cu noi acest filmulet
Npc Mihai🙂
"The greater the struggle, the most glorious the triumph."
de băgat la căpușor și de „rumegat” cât mai adânc...
apoi, om mai vedea...
Frumos film🙁 Multumesc @The Brigadier.
N-ai pentru ce Radule🙂