Join the new world

Leapsa literara partea a II-a

........................................................

"Modoran se scarpină-n barbă puţin înciudat: „Hm, musai să fiu mai atent în continuare!“"

........................................................

continuare...

Partea a II-a, prima examinare

- Acestea fiind spuse eu zic să purcedem şi să trecem la examinarea propriuzisă - spuse directorul întorcându-se înspre masa lungă la care erau aşezaţi cei zece profesori. Pentru aceasta dau cuvântul profesorului de filosofie, Platoneanu care - nu-i aşa?! - are onoarea să înceapă această examinare.

Ştia bine de ce l-a ales pe Platoneanu să spargă gheaţa. Nu-l suferea. Nici pe el şi nici fiţele lui de moralist şi aşa-zis "responsabil cu etica" în şcoală. Era singurul care îndrăznea prin simpla lui prezentă să-l tragă oarecum de mânecă atunci când sarea calul chiar dacă nu i-o spunea în faţă. Era suficient să-i arunce o privire şi putea să citească o anumită mustrare pe fata profesoraşului, de fiecare dată când călca pe alături.

Chiar şi acum putea ghici acea urmă de mustrare în ochii lui. Spera totuşi că cele câteva minute pe care le-a avut cu el în privat, înainte de a intra în sală, au avut efectul scontat asupra profesorului. Altfel erau distruşi. Platoneanu era un tip imprevizibil...

Profesorul se ridică încet de pe scaun şi cu paşi mărunţi se apropie de scaunul pe care stătea Modoran.
Aceasta dură o veşnicie. Şi asta deoarece profesorul se mişca greoi, apăsat de greutatea misiei ingrate pe care o avea, cu privirea în pământ şi cu palmele împreunate la spate se apropia de Modoran ca şi un dresor de papagali obligat să dreseze un leu. Mai era şi tensiunea din aer care parcă voia să oprească timpul în loc.

- Domnule Modoran! - sparse brutal tăcerea Platoneanu. Vocea lui era puţin prea răstita şi sună ca un geam spart în tăcerea sălii.
- Înainte de a trece la întrebări doresc să vă anunţ că eu nu sunt de acord cu jocul pe care-l faceţi. Profesorii ciuliră urechile, directorul se încruntă.

- Nu sunt de acord nici cu domnul director care ne-a "sfătuit" să vă dăm notă de trecere chiar dacă nu meritaţi.
Directorul căscă ochii şi gura şi faţa lui lua forma unui nasture cu trei găuri. Nu mai respira.

- Nu! Eu nu mă murdăresc! - continuă vehement Platoneanu. Eu sunt un idealist şi pun morala şi etica mai presus de o slujbă amărâtă de profesor. În paranteză fie spus, domnul director trebuie să înţeleagă că ameninţările lui privind concedierea mea în cazul în care matale vei cădea la examenul meu, nu mă afectează cu nimic.

Se opri o secundă să verifice efectul discursului său şi după ce i se confirmă că toţi profesorii au fetele albe şi a directorului era roşie, continua cu aceeaşi emfază:

- De aceea... domnule Modoran, ţin să te asigur că vei avea o examinare corectă şi, între noi fie vorba, personal m-aş bucura dacă ai pica la examen.

Din spatele lui se auzi o bufnitură dar el nu se întoarse. Mai mult bănui pumnul cu care directorul făcu să sară în sus toate lucrurile de pe masa profesorilor. În urechi îi mai răsunau cuvintele directorului de dinainte de a intra în sală:"Platoneanule ştii că nu îmi placi şi mai ştii că de această examinare depinde viitorul tău în această şcoală"

O urmă de zâmbet îi străbătu fata imaginându-şi moaca directorului. În schimb pe faţa lui Modoran se putea citi satisfacţia. Un zâmbet larg voia parcă să spună: "Sunteţi ai mei porumbeilor..."

- Domnule Modoran, voi începe cu o întrebare de încălzire. O întrebare simplă cu un răspuns care se doreşte să infirme afirmaţia domnului director conform căreia dumneata urmăreşti doar să câştigi o sumă de bani şi că pentru aceasta eşti în stare să minţi şi chiar să răspunzi incorect doar de dragul obţinerii unei sume ilicite.

- Dă-mi voie să afirm că, personal, nu cred să existe o fiinţă mai proastă pe faţa pământului şi care să nu realizeze că aceasta ar fi o infracţiune. Şi, dovedită fiind, ar putea atrage după dansa chiar şi pedeapsa cu puşcăria.
Nu pot să cred că dumneata poţi fi atât de inconştient încât să îţi rişti libertatea. Nu?

De data asta era rândul lui Modoran să caşte ochii şi gura ca un nasture cu trei găuri. La aspectul ăsta nu se gândise...

- Nu cred nici ca domnul director a vorbit serios făcând această afirmaţie deoarece, dacă era serios şi ar fi avut dubii asupra integrităţii dumitale te-ar fi putut reclama şi nu ar fi fost nevoie să te examinăm noi ci... poliţia sau procuratura...

În acel moment făcu o pauză şi se întoarse brusc înspre masa profesorilor şi privind la imaginea din faţa lui nu putu să nu zâmbească şi să facă analogie cu "Cina cea de taină", cu directorul ca figura centrală şi profesorii pe post de apostoli, dar cu fetele încruntate şi întrebătoare întoarse înspre director. Acesta însă se făcu mic încât mai era puţin şi intră sub masă. Abia acum realiza că intrase în jocul lui Modoran când putea foarte bine să evite toată povestea. Dar era prea târziu...

Platoneanu se întoarse către Modoran şi continuă:

- Deci... haideţi să demonstrăm că nu este vorba depre nici o infracţiune şi vă rog să-mi spuneţi repede şi fără să staţi pe gânduri: în situaţia în care subconştientul va spune să vreţi... şi conştientul să nu vreţi... ACUMA vreţi să vă luaţi examenul?

- NU! - răspunse prompt Modoran... având însă o moacă nesigură.
- Perfect, domnule! Infirmare prin afirmare. Acesta-i răspunsul pe care-l preconizam.

Mergem mai departe:

- Vă amintiţi probabil din timpul şcolii că aveam eu o înjurătură preferată...
- Da, zise Modoran. Toată ziua ne ziceaţi "bagav-aş sârmă-n nas"...
- Corect, râse Platoneanu. Puţini ştiu însă că aceasta înjurătură era de fapt o găselniţă pedagogică. Prin această expresie voiam să inoculez elevului ideea de bază a educaţiei, filosofia după care ne ghidăm noi în această şcoală specială şi, implicit, definiţia filosofiei.

Modoran avea o moacă tampa dar nici profesorii nu erau mai breji. Nu înţelegeau în ce direcţie o ia Platoneanu. Directorul era în transă. Doar o funie îi mai lipsea în jurul gâtului...

- Aşadar, prin absurd, dacă domnul director v-ar oferi suma completă care constituie costurile educaţiei matale în această şcoală... în schimbul unei sârme... aţi accepta? Mai exact aţi fi de acord să vă băgăm o sârmă în nas în schimbul banilor?

- Să vă ia dracu cu sârmă voastră cu tot - izbucni Modoran ridicându-se în picioare. Da' să vă băgaţi voi toţi câte o sârmă în nas şi să vă legaţi unul de altul cu ea. Iote breee...

- Deci, să înţeleg că nu acceptaţi oferta noastră, zise profesorul zâmbind larg.
- Binteles că NU! Ce-ntrebare, dom'le... pfff...

- Foarte bine domnule Modoran. Răspunsul dumitale demonstrează că nu ţi-ai pierdut vremea degeaba în şcoala noastră şi ai o filosofie de viaţă sănătoasă. Aşa cum de altfel o au toţi absolvenţii noştri.

- Haaa...??? Păi cum dracu?

- Păi...aşa... sârma este simbolul supunerii necondiţionate. A vitei cu belciug sau al porcului cu sârmă în nas. Unde sârmă este instrumentul cu ajutorul căruia omul ţine animalul sub control. Cu ajutorul căruia îi distruge voinţa proprie şi îi impune voinţa lui.

Ori... misiunea noastră, a şcolii, este să creem indivizi cu personalitate şi voinţă proprie...nu oi în turmă sau porci cu sarma-n nas. Lideri... nu indivizi care să umple gloata. Nu? Ori... neacceptarea "sârmei în nas" este tocmai efectul educaţiei primite în această şcoală, domnule Modoran.

- Filosofia în sine, prin definiţie, este materia care ajuta elevul să "înveţe cum să gândească, nu ce să gândească "

Aşa că, din punctul meu de vedere şi... chiar dacă la început n-aş fi vrut să treci examenul. mă declar pe deplin mulţumit şi chiar mândru că v-am avut ca elev. Aveţi o personalitate puternică şi meritaţi nota maximă. Felicitări!

Directorul avea lacrimi în ochi. Era epuizat... Profesorii erau şi ei storşi ca nişte lamai şi Modoran încerca să închidă gura dar aceasta nu voia să-l asculte. Într-un târziu au început toţi să comenteze şi să murmure aruncând priviri admirative către Platoneanu.

Modoran şi-a revenit şi la un moment dat a profitat de agitaţia celorlalţi trăgându-l pe profesor de mânecă:
- Ştiu eu foarte bine ce joc murdar faci matale monşer - zise acesta ironic şi răutăcios. Cum rămâne cu "morala şi etica" pe care o drapelezi neîncetat? Ai? Te va lăsa să dormi la noapte?

- Oooo... şi încă cum? - zise acesta râzând. Nu văd un lucru de o mai înaltă ţinută morală decât acela de a nu risca să-ţi supui copiii la foame prin pierderea intenţionată a slujbei pentru pielea unui şarlatan. Iar eu am trei copii, bre Modorane - şopti profesorul. Moralitate la puterea a treia... 😁)

....................

Dau mai departe ştafeta domnului profesor unualibro🙂

Briga