[briga] Comment pentru...

Day 1,803, 01:17 • Published in Republic of Moldova Romania • by Osama Bri Gadier

Nu stiu ce l-a apucat pe victqr cu articolul lui. Nu ma-ntreb... nu intreb. Fiecare trece prin astfel de momente si e mai bine sa lasi omul in zeama lui cand pica in butoiul cu melancolie.

Initial voiam sa las un comment la articolul lui dar cand am ajuns la limita celor 500 de cuvinte(sa-ti traiasca fameliah Platoh😁) m-am lasat pagubas. Apucasem sa scriu doar introducerea la ceea ce voiam sa spun. Doar e vorba de parinti... ce mama dracu? Un subiect pe care nu-l acoperi cu milioane de cuvinte darmite cu... 500...

Intr-adevar, cat sunt in viata parca e cam greu sa le spui parintilor ca-i iubesti fara sa devina suspiciosi sau sa creada ca ai patit ceva😁 Ori... si mai des... ca ai nevoie de ceva si nu stii cum sa deschizi subiectul. Cum faceam eu:

- Mai taticutule... daca ai stii tu cat de muuuult te iubesc euuuu😁)

- Hai ma lasa gargara. Cat iti trebuie?

- O suta, taticutule. Numai o suta🙂

- Bine... Du-te la "fuioc" si ia-ti de acolo. Si sa dea dracu sa vii acasa dupa 12 ca te tai de la drepturi pe o luna. M-ai inteles ma?

- Am inteles don sef. Se poate don sef?🙂... si radeam fericit iesind pe usa. El era incruntat si simteam ca ma petrece cu privirea pana ce ieseam pe usa dar mai stiam ca sub masca aia serioasa se ascunde un zambet larg. Il tradau ochii... luminitele alea pe care nu avea cum sa le ascunda...

Nu! Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata asemenea clipe de intimitate incat sa le spun franc in fata ca-i iubesc mai mult decat orice pe lume. Acum... ca ei nu mai sunt... o mai spun... peretilor...

Mi-a adus aminte de o intamplare, victqr... cu articolul sau. Ma certasem intr-o zi cu tata si... nu vorbeam unul cu celalalt. Era teribil, apasator ignore-ul pe care ni-l dadeam unul altuia prin casa. Intr-un tarziu n-am mai rezistat si am plecat in oras, la un cunoscut care stiam eu ca are niste tuica de prune de cea mai buna calitate. Scumpa al dracu dar buuuna... medicament... ce mai?

Am luat un litru, trei pachete de carpati fara filtru(de sf. Gheorghe), un pachet de cafea cu naut de la bisnitari si m-am intors acasa. Am intrat pe usa... m-am oprit in pragul camerei mari. El statea la masa. Si-a ridicat privirea pentru o secunda, m-a privit in ochi, si-a coborat-o pe punga de plastic pe care o aveam in mana si s-a intors nepasator cu fata inspre televizor. Din trei pasi hotarati am fost langa el. Am golit continutul pungii pe masa si i-am spus zambind dar aproape rastit:

- Na... ma lanterna. Ti-am adus niste baterii. Simt ca-ti trebuie...

Lua sticla, o scutura putin sa vada daca face margele, zambi satisfacut dar apoi se incrunta:

- Bah... da de ce ma faci tu pe mine lanterna? Ha?... se rasti el.

- Pai... am alta... mai tata? N-am... nu? Si ce drac m-as face eu, la varsta asta si in "intunericul" asta fara o lanterna buna? Ai?

N-a spus nimic. A ramas intepenit pe scaun. In timp ce mergeam inspre bucatarie sa pun de cafea am vazut cu coada ochiului cum isi sterge ochii pe furis. Imi venea sa-l iau in brate pe "batran" dar... nu se face... suntem barbati... dehh. Cand m-am intors in camera cu ibricul de cafea si cestile m-a intrebat razan😛

- Bine ma... daca eu sunt "lanterna"... apo', ma-ta ce e? Ha...?

- Simplu. Mama e o perna mare si pufoasa ca alea din puf de gasca🙂

- Hahaha... ca bine zici, rase el uitandu-se la mama care tocmai intra pe usa. Mare, pufoasa si... rotunda, hehe🙂

Mama se opri otarata in fata mea cu o mana in sol😛

- Bravo "copilu' mami". Nu-i destul ca rade toata ziua de mine nebunul asta de tactu acum o faci si tu. Ha?

- Hoo... ca n-ai inteles mama. Nici nu ma gandeam la faptul ca esti rotunda... hmm🙂... cand am zis ca tu esti "perna" mea. Pai nu esti? Nu la tine ma intorc sa ma odihnesc cand sunt obosit, bolnav sau necajit? Nu esti tu aici intotdeauna cand am nevoie de tine... ca o perna buna sub un cap obosit sau infierbantat de necaz sau probleme?

Mama se lumina la fata, veni la mine si imi lua capul in brate, ma saruta pe frunte spunandu-i tatalui meu:

- Vezi ma ca tot pe mine ma iubeste mai mult "ficioru" meu? Tu esti o lanterna amarata pe cand eu sunt PERNA LUI... ma😁

- Daaa, da... zise tata razand. Sa moara Nicu lu' Leana.(se stie care Nicu...)

Asa ca eu zic ca vorbele sunt de prisos. De multe ori ele suna fals pentru ca nici un vocabular din lume nu contine cuvinte care sa exprime exact ceea ce simtim la un moment dat. Faptele si gesturile mici sunt mult mai elocvente. Trebuie sa fim doar consecventi si sa le repetam cat mai des. Cat timp ii avem langa noi. Ca dupa ce se duc... ne raman doar peretii. Nici lanterne si nici perne... Nimic!

Dehh... poate un "suflet pereche"... care are noroc. Care nu... hmm... bezna, frate. Nu tu "perna", nu tu "lanterna"... nimic, nada.

So... think about it!



Briga.