Ţara urii care ne leagă

Day 1,045, 09:09 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

În eMoldova se urăşte din principiu. Se urăşte din nevoia de a fi altfel, din plictis, sau pentru că numai astfel se mai poate face faţă. S-a ajuns până într-acolo încât nu mai contează cine ce spune sau ce face, e suficient că persoana e în tabăra cealaltă. Urăsc omul pentru că există! Nu mă interesează dacă ceea ce spune are sau nu sens, şi nu ţin cont de ideile sale. Dacă îl văd îi sar la jugulară!

Aici se practică ura la scară generală ("toţi sunt ruşi", "toţi sunt trădători"), instinctul de gaşcă ("noi şi ai noştri, împotriva voastră"), cultul diferenţei ("noi şi voi", "patioţii şi teoiştii"), individualismul exacerbat ("cine nu-i cu mine e împotriva mea"), şi, nu în ultimul rând, răul ca motivaţie ("sunt rău pentru că aşa mă bagă lumea în seamă").

În fond, aici a face ceva bun înseamnă a crea suspiciune. Şi nu pentru că aşa ne-am născut (unii), ci pentru că aşa ne-a învăţat practica de până acum. Trebuie să fii prevăzător pentru că nu ştii niciodată când prietenul ţi se va întoarce împotrivă, sau când binefăcătorul general va pleca în vilegiatură cu munca ta agonisită cu greu după luni de chinuri.

Şi invers, a face rău e de bon ton. E ceva care ţine de normalitate să îl înjuri pe rus pentru că e rus, şi e de la sine înţeles că un străin nu poate fi decât un duşman. Drept care, nu are nimeni nimic împotrivă dacă le vom trânti uşa în nas şi îi vom pofti să se ducă la mamele lor. Ba dincontră, vom primi aplauze generale şi încurajări să facem mereu la fel, fiindcă aşa au făcut şi cei dinaintea noastră.

Mărturisesc că mie acest tip de comportament îmi este străin. Cumva am reuşit să mă strecor prin viaţă fără să-i fiu martor, fără să-l cunosc îndeaproape, şi fără să-l simt în jurul meu. Tocmai de aceea cred că mă şi indispune atât de mult, şi nu încetează să îmi creeze disconfort. Nu mă simt niciodată bine acolo unde ura faţă de om este pusă mai presus decât opusul ei.