Join the new world

Pentru concurs lista pt Mos Craciun

Pe atunci numele tau oficial era Mos Gerila dar mama mi-a corelat venirea ta cu traditia de Craciun si stiam ca numele tau adevarat e Mos Craciun. Imi spunea ca "la tara" de unde venise ea mergeau copii cu steaua in ajunul Craciunului,ca-si faceau singuri steaua (si eu eram impresionat de priceperea copiilor dinainte, eu ne reuseam sa desenez o stea perfecta...) ca faceau concurs care grup aduna mai multe nuci si covrigi, bani se dadeau in sat la colindatori de Plugusor, traditia era stricta...

Si parintii mei imi faceau bradul in ajunul Craciunului, conform traditiei, unul din ei il cumpara la inceputul lui decembrie cand apareau brazii si erau mai ieftini (ce bucurie aveam cand le deschideam usa ca de obicei cand veneau de la serviciu si apareau cu bradul legat! - era tinut apoi pe balcon si asteptam cu nerabdare sa treaca zilele mai repede pana la Ajun,cand urma sa-l "facem", il vizitam in fiecare zi sa-i simt mirosul de brad...)

Apoi in dimineata de Craciun ma trezeam cu el impodobit dupa ce fusesem trimis la culcare mai devreme in ajun,primeam cadou o jucarie(parintii faceau economie,nu-mi luau mai multe, strangeau bani pentru masina...) si dulciuri/banane sau mandarine (care mai apoi au inceput sa se gaseasca tot mai rar, cu stat la coada...),bradul ne insotea la trecerea in anul nou si-l aruncam cat mai discret apoi in complicitate cu tata noaptea dupa Boboteaza (moment amar de despartire) de pe balconul garsonierei de la etajul 7 pe spatiul verde, dimineata noi, copii din blocuri, ne insuseam cate unul si cate un pusti mai mare cu briceag le taia ramurile si trunchiurile lor ne slujeau acum ca spade printre cazematele din zapada pe care la aparasem pana acum doar cu bulgari de zapada 🙂

Ce nopti de basm erau intre Craciun si Boboteaza privind bradul luminand continuu cu setul de stele verzi,rosii sau albastre de forma nuferilor cat palma (lumina semana cu lampile incandescende pe care le vedeam in timpul anului prin fantele de aerisire din spatele televizorului nostru rusesc Temp2, de care ma apropiam cu teama, mi se spusese ca pot scapa fulgere din interior, dar lumina nuferilor era mai rece si nu era periculoasa iar irizatiile cu care colorau peretii albi varuiti ai garosnierei, din bradul asezat pe masina de cusut - costau mai putin brazii mai scunzi- , cu varful aproape de tavan faceau o lume de poveste).Tata mai facuse o inovatie mai tarziu, dupa ce venise pe lume si fratele meu, un temporizator facut de el dintr-o lamela cu o spirala infasurata ce o incalzea intrerupand contactul pentru cateva minute iar acum asteptam amandoi copii momentul magic cand din intunericul camerei luminat de ecranul televizorului bradul incepea sa lumineze automatizat acum 🙂

Se mai adaugau ornamente in fiecare an, globurile erau din pojghita de sticla vopsita si deasemeni in fiecare an unele dispareau din inventarul de peste ani al ornamentelor Pomului, se transformau in cioburi urmand legea atractiei gravitationale de multe ori la "desfacutul" bradului... Dar un ornament te reprezinta pe tine, Mosule si e nelipsit din varful bradului (chiar daca acum facem doar un brad mic, artificial), chiar daca e rupt la baza...

Ne-a spus mama povestea lui, parintii erau proaspat casatoriti, se mutasera cu chirie intr-o cocioaba unde noaptea uneori ii vizita cate un sobolan ( dar era ceva mai bine, mama scapase de galagia din dormitorul comun, unde lucrand in schimburi unele fete aveau chef de vorba sau de cantat in timp ce altele dormeau, tata scapase de drumul pe jos pe calea ferata de la camin la serviciu - cand intra intr-un schimb de noapte pe o vifornita apriga abia apucase sa sara de pe linie auzind chiar in spate suierul locomotivei...), era o camaruta mica in acea cocioaba si mama luase un brad mediu si-l impodobise si atarnase de tavan in lipsa de spatiu,asteptandu-l pe tata.A fost primul ornament cumparat pentru brad si e pastrat cu sfintenie 🙂. Din cauza lipsei de conditii n-a putut sa pastreze copilul ce ne-ar fi fost azi un frate mai mare si, cand a vazut ca i se repeta figura si ajunge iar de pe primul loc in coada listei de repartizari de garsoniere cu chirie a intrat furioasa in biroul secretarului de partid din fabrica amenintand cu scandal mai sus capatand-o intr-un final...

Jucariile primite!!! Erau din banii sindicatului cele pe care ni le aduceau parintii la sfarsit de an, fiecare de la serviciul sau, erau la inceput cate o carte de colorat, un camion de tabla cu cabina albastra si roti negre tot din tabla sau un tractoras de plastic bleu cu volan si roti negre cu axe de metal ce largeau cu timpul gaurile in care erau prinse in carcasa iar spitele de plastic ale rotilor turnate nu rezistau mult la joaca noastra.Doi ani la rand am primit acelasi camion de plastic cu remorca cu cabina albastra cu nista gaurele in care intrau masca si farurile foarte mici, ca niste ciupercute galbene, sasiul era rosu, "saua" plata,lunga era galbena, cu rotile negre, cu aceleasi axe metalice invartindu-se in urechiusele sasiului care nu rezistau prea mult.

Cele pe care mi le luau parintii erau mai frumoase. Intr-un an, de Craciun dimineata pusesera masa si ma invitau sa ma asez dar eu vroiam sa stau pe langa brad. Au insistat sa trag scaunul ce era lipit cu speteaza de masa si pe el am gasit un trenulet chinezesc de tabla cu sina tot de tabla,pliabila, cu locomotiva cu arc cu cheita si doua vagoane. In alti ani au mai fost tot jucarii chinezesti de tabla cu arc cu cheita: un carator de bagaje cum sunt in gari electrocarele, avea un manipulant in fata si mergea daca-i puneai ceva greutate pe platforma (eu vroiam sa mearga si fara greutate), un motociclist ce mergea in cerc (eu vroiam sa mearga in linie dreapta 🙂. Cred ca un ultim cadou a fost un microbuz Wartburg galben de plastic cu geamuri din plastic transparent prin care se vedeau scaunele rosii si volanul alb, cu roti din cauciuc adevarat (cred ca era din RDG, m-a oprit tata pentru ca voiam sa-i sparg geamul de la sofer cum vazusem la alti copii masinute occidentale cu usi fara geamuri care se deschideau...). Binenteles ca le-am stricat in dorinta de a le "perfectiona".

Am mai avut un Mos, real, in copilaria mea: "unchiuletul" Jean (asa-i spuneam), sotul matusii mamei mele, mergeam in vizita la ei cu tramvaiul pe Grivita,mergeam la vagon la clasa a 2-a, tramvaie albe cu dunga lata rosie cu un singur bec reflector in fata, ce te zguduiau ca la cutremur de 7 grade 🙂 Era la pensie, ei nu aveau copii si de Craciun primeam cand mergeam in vizita de la el cate-o jucarie, tin minte ca intr-un an mi-a dat in cutie un jeep rosu chinezesc, din tabla (exact ca cel american), cu soferul si pasagera din spate din cauciuc moale. Intr-un an imi luase o cutie de rachete chinezesti, am iesit cu el in fata casei, pe strada si am pus o racheta pe carosabil pentru lansare.Era dimineata tarzie si nu se zarea nimeni pe strada. Mi-a dat tigara lui sa-i aprind fitilul rachetei, ne-am tras inapoi, dar fiind pusa pe piatra cubica ce e curbata la suprafata racheta a luat o traiectorie razanta cam la 2,5 m inaltime in lungul strazii ce ducea spre Calea Grivitei. Am urmarit-o un timp si apoi am intrat repede in casa 🙂

Asa ca iti multumesc Mosule pentru darurile pe care mi le-ai adus fara sa-ti scriu vreodata o lista, tu stii mereu ce-mi doresc, stii ca-mi mai trebuie vreo trei ani de serviciu sa pot avea o pensie mizera (minima pt 15 ani minim) sper sa reusesc sa-i fac in timpurile de azi cand dupa 40 ani sunt "batran" si nu ma mai angajeaza nimeni...

P.S. Daca stiti unde pot vedea macar pe net jucariile "comuniste" pe care le-am descris va rog sa-mi spuneti!!! 🙂
Craciun fericit!!!