OchiReci | Marile dureri sunt mute

Day 1,179, 01:56 • Published in Romania Romania • by OchiReci
La toţi şi viitori, Sănătate!
OchiReci Chronicles, no. 606

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Motto: "Omul este o ruină invincibilă. Cine i-o fi turnat atât entuziasm în decepţii?" [ Emil Cioran ]



Sunt clipe în viaţă când doar prin două trei vorbe conștientizezi cât ţi-a mai rămas de tras până la momentul în care o iei din nou la drum. Îţi vine aparent să urli, să ţipi la cer şi uneori îţi calci pe inimă şi chiar o faci cu toate că eşti conştient că mesajul şi chiar ideile se vor pierde relativ rapid în ploaia duhurilor rele care îţi bântuie existenţa. Astfel devii tăcut, devii tăcere şi începe să nu îţi mai pese de gloata care se pune mereu zid între tine şi scopul tău în viaţă pe care chiar dacă nu îl ştii încă, nu încetezi niciodată să îl cauţi, devii mahmur de nepăsare şi îi eviţi constant, ocolind misterul care îi face să fie atât de reci şi ursuzi înţelegând într-un final că şi tu ești la fel ca ei şi porți asupra ta o parte din vină.

Nu mai dai importanţă la nimic, aparent, trecând hai-hui pe lângă ghena în care în curând se va împărţii fericirea şi eviţi fără să îţi pese de urmări pe toţi cei care în drumul tău te îmbie să îţi oferi cadou libertatea pentru liniştea şi bunăstarea lor. Dai peste prieteni care te imbină la un pahar de vorbă şi te arăţi entuziasmat de posibilitatea unui viitor utopic în care ai renunţat demult să crezi, dar te prefaci că îţi pasă şi că nu ţi-ai pierdut pe drum elanul cu toate că în sufletul tău ştii bine că nu e aşa.

Mergi mai departe, treci peste aşteptând fără interes o nouă rundă cu gândul la calmul şi liniştea de după terminarea ei. Lumea s-a săturat de a construi statui de cuvinte şi cam toţi te privesc cu ochi reci şi pătrunzători, arătând cu degetul după tine (uneori aruncându-ţi vorbe în spate) pe uliţele întunecate pe care te refugiezi de ochii lor. Unii se bucură de aparenta ta depresia, alţii încercă din răsputeri să te readucă la viaţă, dar tu un înger deghizat în drac (sau viceversa) ştii mai bine decât ei că nu ai nimic (doar un petec de cer şi un drum în faţa e deajuns să fi fericit), nu ai pierdut nimic, nu ai lăsat nimic pe drum în spatele tău - încă poţi face multe şi încă eşti într-o utopică stare de fericire efermă - doar că diferit de odinioară - nu-ţi mai pasă şi nici nu mai ai de ce! (

Rareori mai saluţi în drumul tău, aplecându-te, justificându-te şi scoţându-ţi pălăria în faţa celor pentru care încă mai porţi un dram de respect, te mai opreşti agale la o bancă (sau două) să mai iei un credit şi îţi reverşi beţia într-un zid care oricum stă să cadă, prind oarecum cu jind la alţii care se bucură mai mult de viaţă

La vita è bella până la urmă chiar dacă deja te-ai îmbătat în gânduri şi începi să realizezi că nu mai ştii cum ai ajuns unde ai ajunş şi mai împortant chiar unde ai ajuns ?. Tresari o secundă apoi, ridici nepăsător din umeri şi mergi mai departe, îţi aprinzi o ţigară şi continui pe drumul tău întortocheat - cândva, cumva, undeva vei ajunge la destinaţie fie ea o casă frumoasă sau un cimitir, oricum ar fi ţie nu-ţi mai pasă demult.

Oricum ar fi şi indiferent de poveste, vinovaţi sunt mereu şi întotdeauna tocmai cei care plecă dezamăgiţi şi nepăsători din lumea celor "drepţi şi buni", iar tu tocmai prin natura ta ai devenit demult un coşmarul de temut al multora dintre cei care îşi caută fericirea în rate. Ştii însă bine că nimeni nu priveşte pădurea din ochii săi când râde sau discută despre bârna din ochii altuia, la fel cum ştii că orice ai face şi oricât adevăr ai avea prin buzunare, într-o lume în care tocmai cei care deţin puterea îţi sunt demult călăi.

Spor la meditat!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .Voi încerca să uit, aduceţi-mi numai aminte (Valeriu Butulescu) . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
☞ Cu stimă şi consideraţie,
☞ OchiReci (Ψυχρά μάτια)
☞ 11 Februarie 2011 (Day 1179) | Publish in România |
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .