Educatia. Adevar sau manipulare ?
Day 1,500, 06:26
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by Patanjali
Buna sa va fie inima !
Au! Au! Au!
Motto:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
Intr-o eLume in care Croatia are capitala la Acapulco (frumos articol Nalaja) si Romania se invecineaza cu Marea Nordului, nu e mare lucru sa vedem un ambasador al Belarus momind India cu o fundatie cu tenta national socialista, cum este nou infiintata „Jawaharlal Nehru”.
In Europa suntem departe de „Bildung ist Freiheit!” iar in lume suntem si mai departe de Pataliputra.
Educatia de astazi este un fel de trolling continuu in care trebuie sa avem mai ales atentie la culori, la peisaj, la ... amanunte.
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Pare o insiruire de cuvinte insa ele sunt / devin dureroase atunci cand in loc sa vorbim de tampeniile vre-unui Minister ori despre educatie in general, ajungem sa vorbim despre noi si ai nostri. Despre cum ii educam sau ... nu, despre ce devin ei, despre ce devenim noi.
E usor sa devii participant la viitor. Majoritatea oamenilor o fac si nu ii intreaba nimeni nici daca sunt constienti de asta, nici ce planuri au, nici ... nimic. Pur si simplu, ei participa la viitor.
Este la fel de usor ca si cum ai juca eR.
Asa ajungem sa fim intrebati:
„In opinia mea modesta si needucata, degeaba iti asumi rolul de observator si critic daca nu ti-l asumi si pe cel de formator. Pentru ca omul nu se naste invatat si faptul ca iti dai seama ca un exemplu e prost de felul lui, nu te impiedica sa nu faci exact la fel in momentul in care te afli intr-o situatie similara si trebuie sa actionezi rapid. Faci cum nu trebuie pentru ca nu stii cum altfel. Si apoi te obisnuiesti si nu mai conteaza.
Daca peste 20 de ani cand vom fi mari vom fi niste imputiti care iau ce nu li se cuvine, spun una si fac alta, insala si fura pentru ca iarba din ograda lor sa fie mai verde, e vina voastra. pentru ca nu ne-ati spus si de ce e raul rau, cum sa facem mai bine si de ce sa facem mai bine. Asa cum pentru felul celor de dinaintea noastra au fost de vina cei si mai de dinainte.
Din nefericire, din dorinta de a-si proteja copiii, parintii ii invata doar lucruri ca si: 'capul plecat sabia nu-l taie' si 'noua sa ne fie bine'. Curajosi, cine o sa ne invete sa fim? Cand merita sa luptam? Pentru ce? Cu ce arme? Care ne sunt privilegiile, drepturile si responsabilitatile? Sa ne iubim aproapele? Merita sa facem iluziile mai placute?” - Soimu Patriei
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
Intrebari grele si apasate iar raspunsurilenu se pot da la modul general, tocmai pentru ca oricine vrea este creator al viitorului.
Tocmai pentru ca aproape nu mai exista oameni care sa stie ce e de facut.
O sa spuneti ca si acum sunt pesimist, ca acest soi de raspuns nu face dacat sa intareasca acuza din enunt, acea de a fi vinovati de acest soi de sindrom al drobului de sare.
Poate ca mastile lui Alcide nu sunt ... personalizate. Poate ni se potrivesc si noua, tuturor si fiecaruia cateodata.
Poate le-am ... imbracat si noi, cu sau fara voie.
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
Altfel spus, acoperisurile sunt cel mai greu de facut. Mai ales pentru ca trebuie sa le faci singur si, daca ajutorul la restul constructiei a fost cam slab, acoperisul trebuie sa fie toata casa. Ca un fel de mansarda extinsa.
Oricum, fiecare e cu acoperisul lui.
Toate cele bune !
PS
Asta nu e decat un fel de preludiu despre viitor.
Despre timp si viitor ... dans le prochain numero. Vous deja savez ca.
Au! Au! Au!
Motto:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
Intr-o eLume in care Croatia are capitala la Acapulco (frumos articol Nalaja) si Romania se invecineaza cu Marea Nordului, nu e mare lucru sa vedem un ambasador al Belarus momind India cu o fundatie cu tenta national socialista, cum este nou infiintata „Jawaharlal Nehru”.
In Europa suntem departe de „Bildung ist Freiheit!” iar in lume suntem si mai departe de Pataliputra.
Educatia de astazi este un fel de trolling continuu in care trebuie sa avem mai ales atentie la culori, la peisaj, la ... amanunte.
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Pare o insiruire de cuvinte insa ele sunt / devin dureroase atunci cand in loc sa vorbim de tampeniile vre-unui Minister ori despre educatie in general, ajungem sa vorbim despre noi si ai nostri. Despre cum ii educam sau ... nu, despre ce devin ei, despre ce devenim noi.
E usor sa devii participant la viitor. Majoritatea oamenilor o fac si nu ii intreaba nimeni nici daca sunt constienti de asta, nici ce planuri au, nici ... nimic. Pur si simplu, ei participa la viitor.
Este la fel de usor ca si cum ai juca eR.
Asa ajungem sa fim intrebati:
„In opinia mea modesta si needucata, degeaba iti asumi rolul de observator si critic daca nu ti-l asumi si pe cel de formator. Pentru ca omul nu se naste invatat si faptul ca iti dai seama ca un exemplu e prost de felul lui, nu te impiedica sa nu faci exact la fel in momentul in care te afli intr-o situatie similara si trebuie sa actionezi rapid. Faci cum nu trebuie pentru ca nu stii cum altfel. Si apoi te obisnuiesti si nu mai conteaza.
Daca peste 20 de ani cand vom fi mari vom fi niste imputiti care iau ce nu li se cuvine, spun una si fac alta, insala si fura pentru ca iarba din ograda lor sa fie mai verde, e vina voastra. pentru ca nu ne-ati spus si de ce e raul rau, cum sa facem mai bine si de ce sa facem mai bine. Asa cum pentru felul celor de dinaintea noastra au fost de vina cei si mai de dinainte.
Din nefericire, din dorinta de a-si proteja copiii, parintii ii invata doar lucruri ca si: 'capul plecat sabia nu-l taie' si 'noua sa ne fie bine'. Curajosi, cine o sa ne invete sa fim? Cand merita sa luptam? Pentru ce? Cu ce arme? Care ne sunt privilegiile, drepturile si responsabilitatile? Sa ne iubim aproapele? Merita sa facem iluziile mai placute?” - Soimu Patriei
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
Intrebari grele si apasate iar raspunsurilenu se pot da la modul general, tocmai pentru ca oricine vrea este creator al viitorului.
Tocmai pentru ca aproape nu mai exista oameni care sa stie ce e de facut.
O sa spuneti ca si acum sunt pesimist, ca acest soi de raspuns nu face dacat sa intareasca acuza din enunt, acea de a fi vinovati de acest soi de sindrom al drobului de sare.
Poate ca mastile lui Alcide nu sunt ... personalizate. Poate ni se potrivesc si noua, tuturor si fiecaruia cateodata.
Poate le-am ... imbracat si noi, cu sau fara voie.
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
Altfel spus, acoperisurile sunt cel mai greu de facut. Mai ales pentru ca trebuie sa le faci singur si, daca ajutorul la restul constructiei a fost cam slab, acoperisul trebuie sa fie toata casa. Ca un fel de mansarda extinsa.
Oricum, fiecare e cu acoperisul lui.
Toate cele bune !
PS
Asta nu e decat un fel de preludiu despre viitor.
Despre timp si viitor ... dans le prochain numero. Vous deja savez ca.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Scuze, muzica sugerata a fost editata mai tarziu 😃.
Cred ca acum face un frumos intreg cu actuala situatie culturala.
Fantastic, asta se cheama manipulare: cit era cu "ho-ho" am trecut peste. Daca l-ai pus "au-au", am si sarit ca bibanu'. Si m-am ars!😁
no shit!
daca mi se permite un raspuns, asa ca de la troll la troll : cam toata cultura asta din jurul nostru cica ne/va invata virtutile curajului. de la vitejiile regelui trubadur Richard pana la mai obstescul pe aici nu se trece. De la consumatorismul unui die hard pana un mai emo the pursuit of happiness. de la imaginea sportivului modern dispus la sacrificii si recompensat pe masura pana la un cetatean oarecare care are parte de spotlight pentru ca a returnat un portofel.
acum daca ti-am raspuns la intrebare, is curios si eu de o chestie: cine va invata sa cautati scuze prealabile pentru future failures? politicienii rl ? : )
: D
La vremea cand funia si clopotele .... se ingeamana, principala preocupare devine cautatul de scuze.
Nu stiu daca are legatura cu "virtutile" politicienilor mioritici au ba ... da asta e, "clopotele se trag de funie".
Curajosi, cine o sa ne invete sa fim? - Nevoia.
Cand merita sa luptam? - Cand nu toate sansele sunt pierdute si mai e ceva de recuperat din zid
Pentru ce? - pentru apararea regiunilor noastre si pentru aliati
Cu ce arme? - cu Q6 intotdeauna
Care ne sunt privilegiile, drepturile si responsabilitatile? - Privilegii: comunitate, dezvoltare personala, educatie adevarata, nu de scoala. Drepturi: de a alege. Responsabilitati: de a alege, de a respecta comunitatea, de a te dezvolta personal.
Sa ne iubim aproapele? - Daca e "aproape" teoretic inseamna ca merita sa fie acolo deci da.
Merita sa facem iluziile mai placute? - Merita sa dai 1 leu pe o paine pentru ca e satioasa si poti sa nu mai mananci altceva cateva ore bune.. Visele, iluziile, jocurile in care vrei sa intri nu ar trebui sa fie comensurabile pentru ca dau nastere la ceva ce ne formeaza in interior. Cat poti sa stai fara sa visezi, fie si la ceva aiurea?
Mda. Am un defect (nu fiti atat de socati!).
Eu traiesc cu impresia proasta ca in natura omului este capabilitatea de a alege (atentie, nu de a lua decizii bune!) si asumarea alegerilor. Pe principiul asta am dat rasounsurile de mai sus. Silly me.
Ma intreb, oare educatia a facut ca unii oameni sa nu aiba astea in natura lor?
Care educatie - de acasa sau de la scoala?
Maniu, de ce tii neaparat sa imi trezesti intrebari existentiale, cand stateam foarte bine serena si cu mintea odihnita?😁
Cum spunea Lady Indra, sunt o persoana dificila : D
btw, buna intrebarea asta : "Cat poti sa stai fara sa visezi, fie si la ceva aiurea? "
e tare legata de constructia acoperisului ala.
Da' țigla? Cât e țigla?
sunny: what about lost causes?
ghi: u sure you mean 'scuze for future failures' in loc de motive? i mean, sunt si de unele si de altele. nu avem nici un fel de responsabilitate asupra viitorului? que sera, sera?
maniu: simt nevoia sa mananc bine si apoi sa reiau ultimele tale articole..
I don't fight for lost causes, se pierd resurse cand ar trebui investite in altceva.
Asta pentru ca la intrebarea "Cu ce arme" am raspuns "Q6". In momentul in care dai ce ai mai bun si nu iese, inseamna ca nu iese si punct.
Si niciodata n-o sa consider asta ca inconsecventa (nu ma refer numai la mine, sa zici ca-s subiectiva, ci la oricine), ci ca spirit practic care nu face compromisuri cand in joc este bunastarea sa fizica, psihica, emotionala si de care mai exista.
"degeaba iti asumi rolul de observator si critic daca nu ti-l asumi si pe cel de formator".
vrei sa zici de auto-formator?
eu nu cred ca omul e spirit practic. si daca nu e, de ce sa pretindem altfel? nu ar duce asta la o viata trista/seaca?.. nu ar presupune asta ca ne-am opri din visat?...
eu ca zic ca omul si iubeste, si spera si isi pune la bataie, cateodata without a second thought, bunastarea fizica, psihica si celelalte bunastari pentru cauze clearly sau macar highly probable, pierdute. and that's a good thing, pentru ca lasa loc de wonders and miracles.. si cateodata, nebunia aia ne transforma q6-le in q7. si gasim resurse care nu credeam ca le avem. and maybe, we make someone who matters happy in the process.
Raman la ideea ca erepublik poate juca un rol de formator, la modul general. Insa in erepublik sunt microgrupuri cu valori diverse. Si cred ca trebuie luptat impotriva microgrupurilor ce promoveaza valori care, social sau esocial, pot avea consecinte negative.
there are no such thing as a lost causes. cause it all about the journey and not the destination.
judecand dupa "luciditatea" celor care ne invata / educa, vezi cazul amicului tau neNormal Asante, nu este dificil sa prognozam ce viitor luminos ne asteapta.
Educaţia umanizează, educaţia domesticeşte, educaţia deschide ochii, educaţia genereză ţeluri, educaţia umple goluri (genetice, de exemplu), educaţia îl transformă pe mistreţ în prinţ (nu doar în Levant)...
cat ii de fain sa va citesc, serios
mi-am adus aminte de o intamplare ,,trista" - probasem intr-un magazin o pereche de sandale faineeeeeeee tare, cand am vazut insa pretul, am zis ma mai gandesc, mai erau cateva zile pana la salar.... in ziua de salar, iuteeeeeee fuga la magazin, si surpriza- pretul sandalelor aproape sa dublase, suparata fooarteeee, ii zic vanzatorului: da' de ce is asa de scumpe, is din piele de bobitt ??? la care el , numa' zambet imi zice, va asigur ca da, cea mai fina piele....
just for remember: http://en.wikipedia.org/wiki/John_and_Lorena_Bobbitt
ps: am io stofa de formator si habar nu am ????
bobitt uncut ... is cute : D
@Maniu - cea mai buna intrebare este 'cum te poti gandi la nimic?'
banuiesc ca vi s-a intamplat de multe ori sa primiti / sa dati raspunsul 'la nimic' la intrebarea 'la ce te gandesti?'
este un paradox, pentru ca din moment ce te gandesti la 'nimic' automat 'nimicul' inseamna 'ceva' prin urmare nu mai e 'nimic'
oricum astept cu nerabdare un preludiu despre trecut - cele despre viitor sunt 'decat' supozitii inexacte despre ce va sa fie sau nu 😁)
dreptate ai, nenea Remesh, uiii ca eram gata sa bag si-un link la Urania : )
da'i tanara vremea, inca : )
so, ziceai de ganditu' pasiv, io am o teorie:
gandim dupa cai verzi cand avem peretii albi.
cand e vorba de pereti albi, eu am altele de facut: imi place sa numar punctele albe!
asteptm toate gandurile ... mirobolante : D. de la toti si toate
Iubitorule de caltabosi, u are on the edge. but on the wrong side : D , u know : )
@Soimu: eu tocmai aia vroiam sa zic, frumusetea vietii e fix in lupta asta pe care o ducem pentru o cauza sau alta. Ne dam peste cap, ne amagim, ne revenim, ne mai da cineva un sut in dos, mai facem un pas inainte. Cauza devine pierduta atunci cand nici visele nu te mai tin, nici suturile nu te mai imping inainte. Si atunci stai pe loc. Nu mai bine treci la urmatoarea cauza? O minte nefolosita devine bolnava, acelasi lucru se intampla si cu un suflet care nu se mai bucura.
Insa toata zbaterea asta trebuie facuta cu o limita. Si eu tin la limite atunci cand e cazul, ca intrecerea lor nu e intotdeauna un lucru bun.
Experienta vorbeste diferit pentru fiecare, dar in principiu sunt in asentimentul tau: let's play 🙂
unless it kills you? : )
vot
Eu, citind, trag concluzia ca sunt al mai prost din ograda.
Pentru ca nu sper ci cred de-a dreptul in educatie, care se poate face (si daca vezi arhivele de la fishspeakers incoace... trecand prin marius ovidius, shai, band coniacul ala promis in multe preambuluri -coniac de care am senzatia ca ma fac oarecum vinovat si io, trecutul la drepti Cluj Forever- si incheind cu articolul de fata vezi ca se face! fara sa fie denumit asa, ca devine repulsiv si asta e boala fiecarei generatii, refuzul dadacelii).
Si pentru ca am convingerea ca lucrurile pot fi schimbate (iar fac paranteze: desi amicii mei din cei mai dragi imi zic ca unele lupte ale mele personale sunt sortite esecului, tot nu ma las, dupa cum spuneam unuia tare drag mie: pana la frangerea painii...).
Astea doua deja ma pun in opozitie cu Maniu si ghishae... cu care va zic, numai in opozitie nu ma simt.
Subscriu insa la cele zise de Soimu Patriei. Imi da curaj gandind asa, pentru ca nu pot decat sa cred (in optimismul meu aproape bolnavicios) ca o multime din cei din aceasta generatie gandesc in felul asta.
Nu-s scuze, ci motive... poate putina aroganta bine cumpanita ar fi buna, in sensul transmiterii de principii si idei si mesaje. Si nelimitarii la un soi de democratie de palavre ca in Hyde Park; ci poate a necesitatii unei implicari active, in orice fel putem, tocmai pentru a nu ne mai plange de mila -a noastra, a noilor generatii, a vai-de-capu'-ei de natiune si istorie in care parca fiecare traim numai deziluzii, toate momentele ei fiind perdante....
Pe de alta parte, cred ca ma iau prea in serios : )))
Dar trebuia sa scriu asa de mult, pentru ca sa iasa o medie buna per IP-ul nostru static la numarul de cuvinte.