Măşti [partea număru' Be]

Day 1,498, 06:11 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Alcide


"Ein man, ein wort" era o zicere a strămosilor noştri pe linie germanică.În traducere liberă: "Dacă am zis, am zis"! În traducere-o găsim, in viaţă mai greu(ca să-l parafrazez pe marele Nea Tomiţă). Ca să nu caz în păcat, musai să respect ceea ce-am promis într-un articol mai vechi, adicătelea să băsădim în continuare despre măştile ce se plimbă nestingherite prin frumosul spaţiu eRepublikan! Aşadar, fără a mai pierde timp dejaba, să-i dam drumu':

Masca tip "Caţavencu":-genul de mocofan cu o particulară făcută pe banii din porcii vînduţi de babaca la iarmaroc, angajat la singura firmă din urbe ce posedă calculatoare şi net.A descoperit că pe net nu i se văd greierii din tenişi şi că poate să îşi dea cu părerea despre tot şi toate şi care seara se bate cu pumnu-n chept la privatul din colţ,la un ţoi de mitilic, cum încearcă să schimbe el societatea asta de rahat! Are o capacitate de adaptare extraordinară, este mereu pregătit să schimbe masca. Discursurile sale se evidenţiază, mai mereu, prin demagogie, incultura, lipsa de logică.

De reţinut despre el este faptul că ştie să emoţioneze,să influenţeze cititorii; da' pentru asta s-ar putea ca ăştia din urmă să fie vinovaţi.
Dacă ar exista o tribună în joaca asta, s-ar comporta exact ca eroul lu' nenea Iancu, simulînd orice emoţie, speculînd orice sentimente, folosind noţiunile de ţară, popor aşa cum le vede el:doar simple lozinci!

"CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă prin mulţime şi suie la tribună; este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plînsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plînsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de-abia se mai stăpîneşte) mă gîndesc… la ţărişoara mea… (plînsul l-a biruit de tot) la România… (plînge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amîndouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plîns cu hohot. Aplauze zguduitore.)"

Ei, nu-i aşa că vă vine a bate din pălmuţe? zeroşepte!


Masca tip "Pristanda":

-ăsta-i caracterizat, în principal, prin faptul că deşi e cam prostuţ, se dovedeşte a fi jmecher şi descurcăreţ :aplică principiul „pupă-l în bot şi papă-i tot”, apelează la tehnici prin care să amîne relatarea adevărului despre oareşce întîmplări, joacă după cum îi cîntă alţii,apelează la mici „învîrteli” numite pompos statistici, rapoarte sau sondaje şi le prezintă cam cum făcea originalul cu steagurile.Toate acestea le face nu pentru că ar fi un individ de joasă speţă, ci pentru că are "famelie mare, renumeraţie mică, după buget”. Să-l înţelegem.Sau nu!



Masca tip "ayatollah":


-creatură malefică a Întunericului, manifestă înclinaţii către intrigă şi scandal,capabil să dicteze o pedeapsă capitală doar pe baza convingerii sale, nu a probelor. Încearcă să găsească puncte slabe în logica oponenţilor şi, dacă nu găseşte, nu e în stare să fie ponderat ci devine extrem de belicos dezlănţuind Iadul asupra lor : "tacă-vă pliscul", "dacă vreţi, vă desenez"..şi alte chestii care ar trebui să ne tulbure nespus...Sau nu!



Masca tip Svejk:



-despre tipul ăsta sînt tare multe de spus, da' cred că-l lăsăm pe domnul Hasek să-l caracterizeze printr-o povestioară:

"«Când ajunsese Svejk în salonul de simulanti, tocmai atunci se încinsese o discutie aprinsa despre mâncare. Unul dintre combatanti, un domn pricajit, fara ochelari, cu un nas încoroiat, doar ce începuse a povesti o istorioara. Zicea: «la mine în regiment, avem pe unul care-si da aere, se crede foarte grozav. Într-o zi însa, i-a pus capac domnul colonel, care ceruse friptura facuta mediu si o primise facuta bine.

Atât i-a trebuit domnului colonel, care nu accepta indisciplina. Mereu ne zice: «Ein man, ein wort. Ati înteles, bestiilor? Fac eu oameni din voi! » Ei bine, ce credeti ca facu domnul colonel cu asta de se credea grozav?

Îi puse în fata un cacat si-i ordona sa-l manânce pe loc. «Sa te înveti minte altadata, ticalosule», urla din toti rarunchii domnul colonel.

Foarte îndatoritor, al` de facea pe grozavul îl întreba pe domnul colonel, cât se poate de politicos: «Stimate domnule colonel, purced negresit la sarcina pe care mi-ati încredintat-o. O voi duce la îndatorire cu onoare. Rog a comanda sa mi se aduca niste tacâmuri, precum si un servet. Si înca ceva, domnule colonel, observ cu profunda indignare ca acest cacat are un fir de par pe el. Eu asa ceva nu suport, domnule colonel, mi se face rau pe loc daca vad un fir de par în mâncare. Suntem oameni civilizati, totusi. Rog a porunci sa mi se aduca alt cacat – fara fir de par –, si-l voi mânca negresit; este chiar marea mea placere sa o fac. Dar am si eu onoarea mea de om. Demnitatea înainte de toate! »


'Ai să ne-auzim demascatori!