nu mai contează
Când ne-am despărțit, ne-am întâlnit la o cafea.
Am decis împreună să ne facem cadouri și, când aveam cele potrivite, să ne vedem. Simplu și fără regrete, ca o ceremonie sobră.
Nu m-am gândit că o să mă sune la zece dimineața, sincer. La 11 deja
în tren și apoi
Liselotte Steiner reușise să adoarmă, în sfârșit. Purtând paltonul cel bun dar încălțată doar în pantofi, se cuibărise fără rușine lângă domnul ce vindea ziare la colț. Văzând-o cu ochii umflați de plâns și degetele încrețite de la șters lacrimi,
… 확장 »