Join the new world

Buna ziua din nou, va spune de la biroul de presa al Brainstorming Party, N.S.D. Dupa cum v-am promis in ultimul articol, astazi o sa va incantam privirile cu o nemaipomenita poveste de …habar nu am ce fel de poveste este : are si dragoste, si actiune, umor, putin SF… Ce sa mai, va las pe voi sa descoperiti si sa veniti cu pareri. Oricum, pentru mine cel putin, povestea a avut success: cei care au contribuit, s-au distrat copios, au avut sansa sa fie, sau sa incerce sa fie, creativi, si in plus, am mai destins atmosfera incordata din jurul alegerilor de Congres, prilej cu care, tin sa multumesc celor care au acordat votul lor de incredere partidului Brainstorming, un partid care incearca sa fie aproape de votantii sai, prin proiecte de genul acesta.

Multumim si lectura placuta!

---

A fost o data un taram indepartat, numit Wonka Wonka, unde traia un copil sarman dar cu o putere straveche si interzisa, putere ce ii fusese data la nastere de catre tatal sau, ultimul din neamul lor ce o detinea si trebuia sa o dea mai departe primului nascut. Numele lui era Sllyro si era sigur la parinti. Inca de cand a inceput sa umble, era un visator fara pereche, insa in sufletul lui zi de zi visele prindeau contur. Astepta doar ziua in care putea face fapte marete pentru cei sarmani ca si el insa acum era prea devreme pentru a incepe sa transforme lumea sarmana in care traia. Avea nevoie de timp si multa rabdare.
Insa exact cand visul lui incepea sa prinda contur, auzise ca prin vis cum usa camerei lui se deschide si un glas lin si dulce ii spuse :

- Daca mai vin o singura data sa te rog sa te trezesti sa stii ca il chem pe taica`tu !

Deodata visele lui se spulberase si diparura pe acelasi geam pe care acum intrau razele soarelui primavaratic. Chiar si cand nu dormea, avea visuri de maretie... Insa pana la maretia lui mult visata, avea sa treaca testul unei noi dimineti. Asa ca, cu multa osteneala reusise sa se dezveleasca. Cu un efort supra-omenesc reusise sa ajunga pe terasa, se aseza la masuta de acolo si isi aprinsese o tigara. Se gandea deja ca nu o sa aibe loc unde sa stinga acea tigara. Scrumiera era plina de chistoace frumos aliniate…

- Mda, am fumat mult aseara, dar si gandurile au fost pe masura tigarilor. O involburare de ganduri despre ceea ce a fost sau ce va fi si cum se va termina tot.

Era ordonat. Cam prea ordonat, isi zicea uneori. Ar fi vrut sa-si ia inima in dinti si sa plece in lume, unde o vedea cu ochii. Fara nici un plan, fara obligatii dar berea rece de pe masa din fata lui ii taie elanul. O lua cu un oftat si-si zise : inca una si ma duc.
Asa si facuse. Mai bause una...pentru drum. Cam asta fusese micul lui dejun. Dupa rutina de dimineata, isi trasese o pereche de pantaloni, o camasa si isi pusese o cravata. Era deja alt om. Inca o privire rapida in oglinda de pe hol, indreptarea unei suvinte imaginare si astfel iesise pe usa apartamentului unde locuia impreuna cu parintii lui. Ajuns in parcare observa ca masina era parcata pe dos si imediat isi amintise ca aseara a jurat a nu stiu cata oara ca nu mai bea…

- Dar trezeşte-te odată, măi goblizanule, că ţi-a ajuns Soarele la capătul patului!, îi strigă de această dată un pic mai apăsat buna-mamă.

- Că iar ai să pierzi dragonul de 10.30 şi ştii doar că următorul vine de pe Tărâmul 'Ndepărtat de abia după prânz şi nu mai ajungi iarăşi la Academia Elfilor Galactici fără să scoţi untul din biata mătură-zburătoare a bunichi-tii!


Sllyro sări ca ars din hamacul plutitor, îşi stropi ochii cu trei cupe de rochiţa-rândunicii pline cu roua de dimineaţă, şoptindu-şi în barbă:
- Iar visai cai-verzi pe pereţi, fumuri de mahoarcă şi alcooluri amărui. Ptiu, ptiu, să uit de toţi-uitaţii!

Scuipă-n sân şi fugi cât îl ţineau înotătoarele-dorsale către Peştera din Abis unde-l aştepta masa pregătită si dupa ce isi puse matul la cale, isi lua dragonul la o tura prin portul intergalactic Dur'Amonn, cu gandul sa piarda cateva cicluri inainte sa inceapa cursurile la academie. Odata ajuns in port, nu mica ii fu mirarea cand vazu ca tocmai aveau loc curse de dragoni.

Era cunoscut printre amatorii de curse de dragoni. Dar jurase ca nu o sa mai concureze. Frumoasa lui iubita, Lestneth il pusese sa jure in noapte cand ea ii oferise floarea puritatii, Caranordes in semn de iubire vesnica. Inca avea acea floare. Inflorea in fiecare dimineata, semn ca cei care impart acea floare inca se iubesc. Floarea era lasata pe taramul Wonka Wonka de zeul Dragobete, zeul suprem al dragostei de pe acel taram.
Insa, nu putea nega, tentatia era mare. Uitase parca sentimentul acela cand el si dragonul lui, rosu, taiau aerul in goana lor. Iubirea nu putea sa ii ofere acest tip de adrenalina, dupa care el si dragonul lui, rosu, tanjeau.

Si, totusi, ceva il mistuia in interiorul sufletului. Si totusi, parca nu era el in ziua aceea. Poate pentru ca dragonul lui rosu nu mai avea puterea de alta data. Si asta il mistuia in interior. Stia ca e ultima cursa a micului bondar rosu, cum ii placea sa-i zica dragonului. Stia ca flacara puterii micului inaripat slabea, pentru ca flacara si puterea se mistuiau, asemeni unei lumanari care se apropie de sfarsit. Stia ca trebuie sa ajunga pe Taramul Viselor Fara de Sfarsit, unde trebuia sa caute Piatra de Foc. Aceasta piatra trebuia sa i-o ofere insotitorului lui pentru a-i spori puterea si a-l face pentru inca o perioada de timp, invincibil, cel mai bun. Hotarat lucru. Dupa cursa trebuia sa aplece negresit pe acel taram ca sa-si salveze prietenul.

Și-a încălecat pe-o șa, iar dragonu-a spus așa:
- Pune șaua-ntâi pe mine, dacă vrei să zbor cu tine.
Și Sllyro ii raspunse:
- Eu pun saua pe tine in doi timpi si trei miscari da' sa stii ca tot nu ma las de curse de dragoni chiar daca am jurat. Hai sa ne aliniem la linia de start, sper sa-ti tii gura...

- Normal, stiu ca-ti iese gold sa cumparam la negru Piatra aia de Foc daca vom castiga cursa, oricum riscam sa adormim vesnic pe Taramul Viselor fara Sfarsit ca la mutra care o ai nu cred sa te sarute vreo printesa adormita. Si oricum n-avem ce pierde ca daca logodnica ta iti cere sa vada daca ai pastrat floarea, nu stiu pe unde o sa scoti camasa ca azi dimineata eram mahmur dupa betia de la cursa castigata ieri si am zis ca-i un pomisor cand am ridicat piciorul din spate sa ma usurez cu un jet de foc, mormai mai incet dragonul.

- Si acum gata, mancator de jaratec, avem o cursa de castigat si apoi vedem pe unde scoatem camasa. Poate te vand sau poate mă iartă și de data asta...

Dragonul lui Sllyro galopează de zor, deja are un avans considerabil față de ceilalți. Totuși, nu ar fi bine să-și facă iluzii; cu toții știm ce reputație și-a câștigat Šioom în a recupera pe ultima sută de metri. Iată că a mai terminat o tură, iar avansul dintre cei doi scade.

- Ce-i de făcut? E oare prea devreme să-i dea cărbuni încinși? Sau mai bine lasa ca sigur a mancat pe furis si oricum o sa arunc in spate pieptanul pe care mi l-a dat drago-beata care mi-a fost iubita acum un an. Normal ar fi sa dau dovada de fair-play, ca-n alte dati ii zise dragonului dar pentru ca mi-e teama sa nu-ti dai duhul in cursa asta ultima, fie!

Arunca pieptanul si ce sa vezi? Pieptanul cazu orientat prin GPS spre nord si cum ei zburau spre nord deschise vortexul invers de cum ar fi vrut ei, si fura absorbiti si teleportati pe Taramul Viselor fara Sfarsit. Dar au avut noroc, erau acum chiar langa Piatra de Foc pazita de un zmeu care acuma dormea obosit de la Valentine's day.

Astfel ca nu ii fu greu sa ridice Piatra de Foc si sa isi aprinda de la ea o tigara. Dar se ineca tusind inciudat:
- Iar am uitat ca m-am lasat de fumat acu' un mileniu, fir-ar mutra mea sa-mi fie, si arunca cu obida chistocul peste vreo 5 dealuri si 5 vai. Insfaca grabit Piatra de Foc, o indesa in chimir si disparu cat ai zice "sturion" inapoi spre casa.

Dar drumul catre casa nu e asa usor pe cat pare pentru ca Sllyro nu stia ca Piatra de Foc ascundea un secret tainic si cine pune mana pe piatra fara sa zica o anumita incantatie, era lovit de un blestem groaznic. Acela de a-si vedea persoana iubita transformata in cel mai pur diamant.

Se reintoarse la cursa, exact la timp sa o castige in uralele prietenilor si celor care il sustineau. Fericit, ii dadu dragonului Piatra de Foc. Imediat ce o lua, animalul inaripat o si absorbi in trupul lui si scuturandu-se de trei ori, se transforma intr-un dragon mai mare si mai frumos. Fericit nevoie mare ca are cel mai frumos dragon si ca a castigat si cursa, Sllyro se avanta pe grumazul inaripatului si ii transmise comanda: acasa!

Si ajungand acasa sleit de puteri dupa o zi plina de aventuri isi zise ca e si maine o zi, si se va concentra sa recupereze floarea puritatii de pe taramul Wonka Wonka; ca de nu gingasa lui iubita se va transforma intr-o creatura ancestrala cu o falca in cer si una in pamant, si il va bate cap in cap cu zeul dragobete si ea se va marita cu zmeul; sau ii va face pe toti una cu pamantul - si unde ar mai fi distractia ( in afara de a ei). Asa ca se puse in pat, isi seta ceasul de la iphone furat de la Ion ( de-asta s-a si lasat de joc Ion) sa-l trezeasca "cu noaptea in cap", si, cu ochii inchisi, trimise rugi la mai marele din ordinul dragonului, sa ii fericeasca visele in putinul timp care il avea pentru odihna.

Trecuse si aceasta noapte si uite asa se puse omu cu greu la masa lui preferata, si cand uita numaratoarea la beri zise cu limba impleticita: primeste-o Doamne si p-asta, ca mult a fost, putin a ramas. Dadu peste cap ultima bere, cazu lat pe langa pat si adormi dus, plutind in vis spre marea lui dorinta : Cursa Dragonului Celest, unde castigatorul era incoronat Sefu la bani si amantul la femei, cel mai dorit titlu din toate galaxiile si universurile cunoscute si necunoscute.

Dintr-o dată un glas dulce de femeie se aude puternic:
- Programul s-a încheiat! Vă mulţumim pentru că ne oferiţi şansa de a da viaţă viselor dumneavoastră !

Brusc Sllyro sare în picioare, cu ochii umflaţi, dezamăgit dar cu un rânjet satisfăcut se scarpină în cap şi oftând se gândeşte la realitatea virtuală din care nu ar vrea să mai iasă.
Aici în realitate totul e altfel: "frumoasa lui iubită" e o scorpie în devenire (în devenire pentru că încă nu o ajunse pe mă-sa), dragonul mâncător de jăratec: o amărâtă de Dacie, ce zilnic îi dă impresia că se va dezmembra, iar cursa, eh cursa:
- Cursa o am zilnic în realitate cu fi-miu în drum spre grădiniţă în trafic şi adrenalina: nevasta care poate suna din moment în moment să mă întrebe dacă l-am dus pe fi-miu la grădi "sau incă trăiesc dincolo".

Iubită, dragon, cursă şi adrenalină....Vazand cruda realitate, cazu iar in visare . Calatorea pe culmi nebanuite si neumblate, se simtea atat de liber, era un semtiment unic. Era ca un pilot de curse impreuna cu iubita lui "ferrari" si nimic nu parea sa ii desparta.

- Bah, cine mama lu` process verbal ti-a dat bah carnet ?! E verde, da-i jar…sau da-i foc mai bine.

Un claxon lung, un ras galagios si un scartait de roti…

- Mda, trebuie sa ma trezesc !