Join the new world

******

Frunze ruginii in chip de fluturi se desprind alene lasand ramurile insingurate a toamna… Si fluturii acestia cunosc zborul catre tarana pe care o vor acoperi pentru a-i da culoare si caldura.
Aleile parcului din vis ma conduc spre banca pe care-mi uitasem caietul de ganduri hoinare… copertile acelea… ultramarin….
Ma apropii timid si ma asez, usor stingherita, alaturi de el. Nu stiu daca sa-l deschid… Asez in palma frunza - fluture ce-i cazuse a mangaiere pe coperta... Ii simt privirea dojenitoare…
”L-ai parasit atata timp… Nu! I-am purtat in suflet aripile de gand si i-am construit o camaruta secreta dincolo de liniile si limitele oricarui timp prezent… Ce mai astepti?!..”
Zambesc putin incurcata… intind mana spre el, il ridic si-l strang la piept… o lacrima ce se dorea a fi de regasire... se strecura usor din privire si-i cazu pe coperta…
Acum rasfoiesc pagini cu ganduri hoinare…
Pe prima pagina aripa de fluture albastru si dorinta: “as vrea sa pot fi o mica vrajitoare, sa pot lua timpul in causul palmelor s-apoi, furandu-i aripile, sa ma las purtata dincolo de real”… Si crenguta de cires inflorit presata, si fragmente de Eu … Regasesc si siluetele delicate ale balerinelor schitate in graba… si violeta a carei culoare s-a pierdut in timp… si …
Nu lipseste nimic!...
Nici ultimul ran😛 “moartea e un punct, pus cu grija la finalul unui gand”…
Acum mai pot adauga: si fiecarui gand ii urmeaza un altul si se leaga intr-o poveste si punctele pot fi multe si dupa fiecare moarte un alt gand un alt punct… pana cand s-or fi terminand filele caietului …
S-apoi poate mai e loc de scris si in gand!