Versuri de pe front

Day 895, 00:55 • Published in Romania Romania • by gilbert du motier



Munceam la câmp cu secera
Ițarii scurți, cămașa ruptă.
Ce vreme faină mai era!
Pe pace mă duceam la muncă.

Și într-o zi mai pe-nserat
În timp ce îmi făceam mâncare,
Dau drumu-ncet la aparat
Ascult și inima-mi tresare.

O voce fermă anunța :
«Vă vrem acum, vă vrem pe voi.
Pe unguri îi vom vizita.
Haideți cu totii la război!»

Porneam la drum cu șanse mici
Știam, era o cauză bună.
Scrâșneam adesea printre dinți,
Și eram Armia Română.

Mergeam la drum, mergeam în rand
Cu arma-n brâu și sacu-n spate,
Fiind mânați de-un singur gând
Că noi pe unguri îi vom bate.

Și iadu-n spate șuiera
Obuze, foc, mașini blindate,
Iar cerul se întuneca
Dar noi nu ne uitam în spate.

Nainte deci și steagul sus !
În față este moartea dreaptă,
În față vreau să fiu răpus
Si sa se cante a mea fapta.

Și de cădea unul din noi,
Străpuns de gloanțele dușmane,
Din spate veneau încă doi;
Veneau apoi întregi plutoane.

Vom fi și noi batrâni odată
Și ne-om gândi: « La ce-am luptat ? »
Mai merita lupta luptată?
Căci la ce bun de n-a durat ?

Și de n-om ține ce-am luat,
La urmă toate sunt spre bine,
Caci frate mi-esti, m-ai ajutat
Și ți-ai dat sânge lângă mine.

Erou sunt eu ? mă intrebam.
De-or trece anii peste noi
Voi ști însa c-atunci luptam
Într-o armată de eroi.