Valenţele luptei
Dead.Man
Știți despre unul David, care i-a tras-o altuia de-i zicea Goliat?
Ei bine, teoria războiului spune că cel mai bine dotat va câştiga. Doar că lipseşte un mic amănunt: va pierde acel care se dă bătut.
Hai să presupunem că avem nişte inamici, plini de bani, plini de tancuri, cu rânjete mulţumite pe figuri; şi ne lovesc o dată, de două ori, de o sută de ori; ne calcă cu şenilele, ne desfigurează. Ne-au învins astfel?
NU
Ne înving dacă noi spunem - gata, nu mai putem, ne dăm bătuţi. Până nu spunem asta, n-au decât să treacă peste noi de o sută de ori, de câte ori poftesc, rezultatul va fi nul.
Vine şi ziua în care nu va mai fi distractiv să ne-o tragă, nu vor mai simţi nimic împuşcându-ne, când lupta cu noi nu va mai reprezenta nimic pentru ei; atunci n-o să mai vedeţi nici un râmjet.
Ei bine, în ziua aceea ne vom scula. Însă doar dacă în inimile voastre mai arde ceva.
Români, regăsiţi-vă!
Comments
[removed]
Ai si tu dreptate, da' ce distractie mai e cand esti calcat in picioare fara sa ai macar o luminita de speranta? Eu cred ca foarte multi eRomani se vor lasa de joc.
nu au de ce.
ca individ, in afara de orgoliul ranit, nu se schimba prea mult in mecanica jocului, indiferent ca esti cetatean al unui mare imperiu craciu... sarbatoresc sau seminomad precum fremenii lui Frank Herbert.
parerea mea...
ps: si ar trebui sa fie o motivatie in plus... remember 1918
Oamenii nu functioneaza asa, parerea mea. Daca scopul lor este terfelit, si nu prea sunt sanse de redresare, majoritatea nu mai continua.
speranta moare ultima. La lupta si nu la bocit, pentru asta sint bocitoarele 🙂