Unire-n cuget...
Dead.Man
...şi-n simţiri
Drintre lucrurile patetice, apelul la unitate mi se pare cel mai inutil.
Ce-i ţine pe oameni uniţi? idealurile înălţătoare? deloc!
Slăbiciunile lor îi apropie, iar cel mai mult umilinţa îndurată în comun.
De la evenimente sportive la scularea poporului la răscoală, poţi aplica această teorie; dacă vă uitaţi prin istorie, asta transpare: cine ştie să exploateze nemulţumirile, are calea deschisă - mulţimile îl vor urma. Desigur, asta nu e suficient pentru a câştiga un război: întrebat de ce anume are nevoie ca să fie biruitor, Napoleon numeşte trei lucruri - bani, bani, bani; cum îi obţii? cei care te urmează îi vor produce.
Cel care, cu cinism, le arată oamenilor calea spre izbăvire, va deveni eroul neamului. Cuminţenia şi raţiunea n-au ce căuta aici. Simţi conştiinţele încărcate? arată-le duşmanul, cu glas tunător: te vor urma, până la unul.
Comments
si momeste-i cu flacara violeta...
ihi, votat
Nu sunt de acord cu ideile tale. Pe langa faptul ca unitatea nu se bazeaza pe slabiciuni, 'ridicarea la lupta ' nu o sa se faca din gura oricaruia. Bag mana in foc ca daca strig eu cu cel mai tunator glas, cel mult imi primesc un sut in cur. Urmat o sa fie cel sus clasat chiar daca nu arata izbavirea cu cinism sau glas tunator.
cel ce le intelege frustrarile, acela va sti sa-i indrume, si va fi urmat;
nu glasul tunator e cheia, nici cinismul; ci aflarea pacatelor tuturor