Tu ce masca porti?
Day 1,693, 02:17
•
Published in Romania 
•
by
•
by Krontzo
Tu ce masca porti?
Incercam din toata puterea sa pretindem ca nu suntem ceea ce uram.
De fapt, a dovedi asta este o sarcina foarte importanta pentru ego-ul nostru ranit, o sarcina despre care ego-ul crede ca este vitala existentei lui.
Ego-ul ranit trebuie sa ascunda tot ceea ce consideram ca este inacceptabil in legatura cu noi insine. Pentru a indeplini aceasta sarcina, construieste o masca ... ori mai multe masti ... pentru a dovedi celorlalti ca nu suntem plini de defecte, inferiori, lipsiti de valoare si de rai pe cat ne temem ca suntem.
Nimeni nu vrea sa admita ca are nesigurantele sale personale.
Pentru a le ascunde, cream o "persona", inca de la o varsta foarte frageda si incepem sa ne impachetam intr-un nou ambalaj ... despre care consideram ca o sa ne aduca dragostea, atentia si acceptarea dupa care tanjim.
Cream "personaje" pentru a avea sentimentul de apartenenta.
Multi dintre noi au o viata publica si o viata secreta.
Muncim din greu pentru a ne simti bine cu noi insine si... o clipa mai tarziu facem ceva care sa ne saboteze sentimentele bune pe care le 'alcatuim'.
Purtam masti despre care credem ca ne pot duce acolo unde dorim.
Iar aceste masti poarta multe forme: agresorul, certaretul, carismaticul, fata buna, inteligentul, glumetul, competitorul, seducatoarea, doamna de fier, personajul "cool".
Masca noastra devine inchisoarea noastra.
Dincolo de masca pe care o aratam lumii, ego-ul nostru ranit sufera.
Partile din noi care au fost blamate de altii, iar apoi de catre noi insine sunt disperate sa poata iesi la lumina, sa fie eliberate, acceptate si iubite ca parti valoroase din ceea ce suntem.
Cand ne negam pe noi insine si ne temem sa ne exprimam latura intunecata, aceasta devine o forta puternica, capabila sa ne distruga propria viata si a celor din jur.
Este ceea ce poate fi numit “efectul mingii de plaja.” Lucrurile respinse "trebuie" tinute in adancurile constiintei noastre, trebuie ingropate.
Cata energie ne ia sa tinem o minge de plaja sub apa?
Le iei pe ran
Ce se intampla cand tii acele mingi sub apa?
Cand esti tanar, ai multa energie si te poti descurca cu multe mingi.
Apoi, insa, intr-un moment cand nu esti intr-un punct forte al potentialului tau, cand "zidurile tale de aparare" sunt la pamant ori cand atentia ta se indreapta catre o recompensa pe care ai putea-o obtine, dintr-o data... "boom"! Cineva face... ceva si ...ce se intampla cu mingile? Ies la suprafata si te lovesc in fata.
Cand nu ne ocupam de umbra noastra, acea parte iese la lumina si ne afecteaza... la locul de munca, in relatiile noastre.
Cu cat mai mult incercam sa suprimam aceste defecte neacceptate in societate, cu atat mai mult ele vor gasi moduri neasteptate de a se exprima.
E ca si cum am inchide in pivnita pe cineva. Va vrea sa iasa de acolo. Va face diferite lucruri... pentru a ne atrage atentia, pentru a-l recunoaste, pentru a-i permite sa iasa la lumina.
Toate caracteristicile noastre care nu ne plac ies la lumina printr-un fel de proces de detoxifiere.
Trebuie sa iasa la lumina, pentru a fi eliberate.
Cand intelegem pe deplin sufletul omenesc, intelegem ca este un teren al ambiguitatii, al contradictiilor, al paradoxului.
Orice experienta este rezultatul contrastelor: lumina si umbra, placere si durere, sus si jos, inainte si inapoi.
Pentru a manifesta ceva, ai nevoie de energii contradictorii.
Ai nevoie de inamicii tai, ca sa fii cine esti...
Sufletul uman este in mod simultan, divin si diabolic, sacru si profan, sfant si pacatos.
Cand realizezi asta iti dai seama ca 'umbra' ta este ceva normal.
Daca ai numai adevar, bunatate si armonie pe de o parte si absenta completa a contrariilor, in partea cealalta, nu exista impuls creator.
Suntem microcosmosul si macrocosmosul. Asta inseamna ca fiecare calitate pe care o vedem in altcineva exista si in noi.
Avem toate caracteristicile omenesti posibile, indiferent daca sunt active ori latente, constiente sau inconstiente.
Nu exista nimic din ceea ce putem vedea si percepe pe care sa nu-l avem in noi.
Suntem TOTUL ... si cuprindem in noi ceea ce consideram ca e bun si ceea ce consideram ca e rau.
Cum am sti ce e curajul, daca nu am cunoscut frica; cum am sti ce e fericirea, daca nu am cunoscut tristetea?
Cum putem sti ce e lumina, daca nu am cunoscut intunericul?
Toata viata se bazeaza pe coexistenta acestor perechi de contradictii.
Umbra noastra se ascunde intotdeauna de ea insasi.
Decat sa ne confruntam cu intunericul nostru, preferam sa proiectam aceste calitati nedorite in noi asupra altora. Cand facem asta, suna cam asa: "El e atat de egoist!", "E atat de plin de sine!", "Oamenii astia sunt idioti!", "Ce ratat!". Frica de propria lipsa de valoare, pe de o parte si ingrijorarea cu privire la lipsa noastra de maretie ne face sa transferam aceste defecte asupra altora.
Ceea ce proiectam sunt bucati din intunericul si vina proprie, pe care nu le-am revendicat inca.
Pana cand nu ne luam inapoi tot ceea ce am proiectat asupra celorlalti, lucrurile cu care nu putem sa convietuim nu ne lasa sa traim.
Sursa: Debbie Ford - "The shadow effect"
Incercam din toata puterea sa pretindem ca nu suntem ceea ce uram.
De fapt, a dovedi asta este o sarcina foarte importanta pentru ego-ul nostru ranit, o sarcina despre care ego-ul crede ca este vitala existentei lui.
Ego-ul ranit trebuie sa ascunda tot ceea ce consideram ca este inacceptabil in legatura cu noi insine. Pentru a indeplini aceasta sarcina, construieste o masca ... ori mai multe masti ... pentru a dovedi celorlalti ca nu suntem plini de defecte, inferiori, lipsiti de valoare si de rai pe cat ne temem ca suntem.
Nimeni nu vrea sa admita ca are nesigurantele sale personale.
Pentru a le ascunde, cream o "persona", inca de la o varsta foarte frageda si incepem sa ne impachetam intr-un nou ambalaj ... despre care consideram ca o sa ne aduca dragostea, atentia si acceptarea dupa care tanjim.
Cream "personaje" pentru a avea sentimentul de apartenenta.
Multi dintre noi au o viata publica si o viata secreta.
Muncim din greu pentru a ne simti bine cu noi insine si... o clipa mai tarziu facem ceva care sa ne saboteze sentimentele bune pe care le 'alcatuim'.
Purtam masti despre care credem ca ne pot duce acolo unde dorim.
Iar aceste masti poarta multe forme: agresorul, certaretul, carismaticul, fata buna, inteligentul, glumetul, competitorul, seducatoarea, doamna de fier, personajul "cool".
Masca noastra devine inchisoarea noastra.
Dincolo de masca pe care o aratam lumii, ego-ul nostru ranit sufera.
Partile din noi care au fost blamate de altii, iar apoi de catre noi insine sunt disperate sa poata iesi la lumina, sa fie eliberate, acceptate si iubite ca parti valoroase din ceea ce suntem.
Cand ne negam pe noi insine si ne temem sa ne exprimam latura intunecata, aceasta devine o forta puternica, capabila sa ne distruga propria viata si a celor din jur.
Este ceea ce poate fi numit “efectul mingii de plaja.” Lucrurile respinse "trebuie" tinute in adancurile constiintei noastre, trebuie ingropate.
Cata energie ne ia sa tinem o minge de plaja sub apa?
Le iei pe ran
😛sinele tau egoist, pe cel furios, pe cel care e mult prea bun, pe cel care nu e bun de nimic, le iei pe toate... si e ca si cum ai avea 40 de mingi pe care trebuie sa le tii sub apa.
Ce se intampla cand tii acele mingi sub apa?
Cand esti tanar, ai multa energie si te poti descurca cu multe mingi.
Apoi, insa, intr-un moment cand nu esti intr-un punct forte al potentialului tau, cand "zidurile tale de aparare" sunt la pamant ori cand atentia ta se indreapta catre o recompensa pe care ai putea-o obtine, dintr-o data... "boom"! Cineva face... ceva si ...ce se intampla cu mingile? Ies la suprafata si te lovesc in fata.
Cand nu ne ocupam de umbra noastra, acea parte iese la lumina si ne afecteaza... la locul de munca, in relatiile noastre.
Cu cat mai mult incercam sa suprimam aceste defecte neacceptate in societate, cu atat mai mult ele vor gasi moduri neasteptate de a se exprima.
E ca si cum am inchide in pivnita pe cineva. Va vrea sa iasa de acolo. Va face diferite lucruri... pentru a ne atrage atentia, pentru a-l recunoaste, pentru a-i permite sa iasa la lumina.
Toate caracteristicile noastre care nu ne plac ies la lumina printr-un fel de proces de detoxifiere.
Trebuie sa iasa la lumina, pentru a fi eliberate.
Cand intelegem pe deplin sufletul omenesc, intelegem ca este un teren al ambiguitatii, al contradictiilor, al paradoxului.
Orice experienta este rezultatul contrastelor: lumina si umbra, placere si durere, sus si jos, inainte si inapoi.
Pentru a manifesta ceva, ai nevoie de energii contradictorii.
Ai nevoie de inamicii tai, ca sa fii cine esti...
Sufletul uman este in mod simultan, divin si diabolic, sacru si profan, sfant si pacatos.
Cand realizezi asta iti dai seama ca 'umbra' ta este ceva normal.
Daca ai numai adevar, bunatate si armonie pe de o parte si absenta completa a contrariilor, in partea cealalta, nu exista impuls creator.
Suntem microcosmosul si macrocosmosul. Asta inseamna ca fiecare calitate pe care o vedem in altcineva exista si in noi.
Avem toate caracteristicile omenesti posibile, indiferent daca sunt active ori latente, constiente sau inconstiente.
Nu exista nimic din ceea ce putem vedea si percepe pe care sa nu-l avem in noi.
Suntem TOTUL ... si cuprindem in noi ceea ce consideram ca e bun si ceea ce consideram ca e rau.
Cum am sti ce e curajul, daca nu am cunoscut frica; cum am sti ce e fericirea, daca nu am cunoscut tristetea?
Cum putem sti ce e lumina, daca nu am cunoscut intunericul?
Toata viata se bazeaza pe coexistenta acestor perechi de contradictii.
Umbra noastra se ascunde intotdeauna de ea insasi.
Decat sa ne confruntam cu intunericul nostru, preferam sa proiectam aceste calitati nedorite in noi asupra altora. Cand facem asta, suna cam asa: "El e atat de egoist!", "E atat de plin de sine!", "Oamenii astia sunt idioti!", "Ce ratat!". Frica de propria lipsa de valoare, pe de o parte si ingrijorarea cu privire la lipsa noastra de maretie ne face sa transferam aceste defecte asupra altora.
Ceea ce proiectam sunt bucati din intunericul si vina proprie, pe care nu le-am revendicat inca.
Pana cand nu ne luam inapoi tot ceea ce am proiectat asupra celorlalti, lucrurile cu care nu putem sa convietuim nu ne lasa sa traim.
Sursa: Debbie Ford - "The shadow effect"
Facebook
Twitter
Discord
Comments
A-ti arata sentimentele, slabiciunile, este ... mai degraba... un "act de curaj" …
a-ti arata ura, mania ... prin cuvinte sau prin gesturi este ... inutil, primejdios, imprudent, ridicol si trivial.
Tu ce masca porti?
Which I is I? Theodore Roethke : )
hmz. poate incercam sa faurim din visele pozitive o masca a omului ideal care am vrea sa fim. iar in timp sa devenim acel om. o fi calea spre o lume mai buna? o7
Uneori mastile sunt necesare. Daca stai sa te gandesti unde isi tin oamenii lucrurile "importante" din casa, bani, acte, bijuterii, are sens sa nu'ti "porti inima la manseta" cum ar zice americanul.
Apoi textul pleaca de la o premiza gresita. Nu toti ne centram vietile interioare asupra greselilor. Unii le iau in considerare, le accepta ca pe niste lectii si merg mai departe.
Foarte interesant si competent articolul.Nu-mi dau cu parerea daca e scris de tine sau de un spacialist dar exprima ceea ce multi oameni gandesc dar nu au pregatirea de a pune in cuvinte scrise aceste analize.
@vicenzo Santorelli -intr-adevar ca majoritatea oamenilor isi fac niste masti. Greselile sunt greseli, d-aia le si zice asa.Dar mai sunt unii care vor sa *greseasca* intentionat ,isi iau masti special facute pentru acea greseala , fac un scenariu amanuntit si logic precum un spargator de banca (si aia poarta masti >>) dupa care chiar ei vor sa stearga acea greseala si acea personalitate din spatele mastii chiar daca in film au mai fost si alti actori *cu masca sau fara masca*
Concluzia mea e ca sigur ne pacalim singuri. Si personalitatile de sub masca sunt tot ale noastre si indiferent cum am face tot iese la iveala adevarul .In realitate sunt foarte putini oameni *dintr-o bucata* ,uneori acestia fiind considerati nebuni de catre majoritatea *mascatilor*
PS: pentru urmaritorii mei din *umbra* > a nu se intelege ca eu ma declar miezul din dodoasca ! am si eu mastile mele!
@mareleqe: iti multumesc;
nu sunt ideile mele / am indicat sursa : )
- eu doar propun aici teme de meditatie ori de dezbatere...
(nu public lucrari originale aici)
cred ca nu strica nimanui sa se aplece asupra lui insusi
viata insasi este o insiruire de masti pe care le asumam oarecum conditionati de cutumele societeti in care traim. nu spune nimeni ca suntem in totalitate prefacuti, doar ca din cand in cand nevoie de intregare si adaptare la cei din jur ne obliga sa adoptam cate o masca care ni se potriveste mai mult sau mai putin
@belzebut cel crunt -cred ca tu ai doar o masca incruntata dar de fapt sub ea esti o tanara fecioara neprihanita (inca :😁
eu nu am emis teoreme despre masca ta desi as fi putut sa o fac chiar ieri, cand...
nu incerca sa imi pui la incercare rabdarea, faptul ca imi place sa ajut incepatorii face ca uneori sa par mai bun decat este cazul, nu sunt asa de lipsit de pata cat presupui tu
mi se pare lipsa de respect sa emiti supozitii la adresa unei persoane pe care nu o cunosti, sper sa nu se mai repete
"Incercam din toata puterea sa pretindem ca nu suntem ceea ce uram" - nu sunt de acord cu asta, cel putin nu se aplica in toate situatiile, e valabila in multe cazuri, dar sigur nu in toate. spun asta pentru ca eu nu am urat niciodata ceva la mine. sigur, am defecte, dar asta nu e neaparat motiv sa ma urasc. "Muncim din greu pentru a ne simti bine cu noi insine" - de asemenea, niciodata nu am avut nevoie de masca sa ma simt bine in pielea mea. asa ca iau demonstratia cu un grain of salt.
insa cum tare bine a zis belzebut, suntem obligati de societate sa purtam masti ca sa parem asa cum societatea se asteapta, are pretentia si doreste sa fim. si aici poti sa te supui si sa pui masca, sau sa intri in conflicte cu aceasta. eu am ales sa par nebun decat sa ma supun, sigur, sunt situatii oficiale in care e obligatoriu sa imi pun masca, in fata autoritatilor, nu neaparat de stat, dar ma gandesc la profesorii din scoala etc. si sunt multe situatii in care imi permit sa confrunt fara.
@ belzebut cel crunt (cu scuzele de rigoare pentru titularul ziarului) a fost o gluma la adresa ta.in realitate nu cred ca esti o fecioara neprihanita si de obicei nu respect oameni necunoscuti.Emiterea de supozitii este o arma la indemana celor care au de-a face cu masti.
I-am zis unui sef odata : Nea Teo spune ce ai facut pentru a nu fi nevoit sa inventez eu!!!
Deci o masca poate fi aplicata si de altcineva *din greseala*
pista2 e o pista falsa🙂
De acord cu pista2😁... marelege este masca micului G. Ala de-l numesc englejii G-spot😁
http://en.wikipedia.org/wiki/G-Spot
:😁 asta The brigadier ? :😁 d-aia ai zis tu ca stai cu ochii pe mine ca pe butelie! Ma intreb cine are orgasm cand imi atingi masca !
pe aici?!...poate doar Fără mască, în bocanci
acum inteleg de ce nu au vrut sa se intalneasca cu tine cei de la cluj, pentru ca faci ce faci si devi antipatic, nu stiu daca este modul tau de a fi (malitios) sau este doar o masca cu rol de protectie fata de ceilalti.
e vorba de mine Krontzo .
eu ii sunt antipatic lui bezebut si acum cauta sa mai gaseasca si pe altii pentru a nu fi singur .O sa mai discut cu el sa ajungem la o intelegere amiabila si servim o bere chiar si asa antipatici >>))
@mareleqe:
- poate esti f tanar si... mai faci gafe?
- poate nu e intotdeauna potrivit sa punem 'etichete'?
- din cate stiu eu, belzebut este un 'monument de rabdare' si f generos sufleteste / poate te gandesti la asta... in liniste?
"eu ii sunt antipatic lui bezebut si acum cauta sa mai gaseasca si pe altii pentru a nu fi singur" cu aceasta remarca ai reusit sa imi intartesti convingerea ca esti malitios si nu ratezi nici o ocazie sa intepi. e mai bine sa inchidem discutia aici, prefer sa imi risipesc energiile in mod constructiv
cum intra mareleqe in peisaj, cum se duce draq tot farmecul articolului...
v, ca de obicei
o7
fara mandrie repet ce am spus de multe ori .Nici nu ma laud , nici nu-mi fac autocritica dar este stiut faptul ca in functie de caracterul si atitudinea oamenilor e posibil ca locul, articolul, persoana pe care o ating sa se transforme ori in ceva mai rau , ori in ceva mai bun. NU exista o regula sau un procent mai mare pentru o situatie sau alta. Sigur pe ce pun mana nu ramane la fel..E o constatare in timp!
Intre timp m-am informat despre belezebut cel crunt. se pare ca e un om respectabil si respectat ,nici eu nu am ceva sa-i reprosez decat poate aroganta si emfaza afisata .Probabil tot o masca folosita pentru a contracara agresiunile celor despre care a auzit ca pot fi periculosi.
E si normal ca oamenii sa fie precauti cand cineva ca @evilgod accentueaza pe unde ma vede acest lucru. Ciudat e ca nu e asmutit cum credeam eu ci din proprie initiativa ma persifleaza!
Daca nu porti masca, platesti greu pentru asta!Plata se face prin singuratate.Majoritatea nu vor sa plateasca acest pret,e mai costisitor decat a purta o masca.
Daca nu porti masca esti misogin,neadaptat,poate rebel,needucat uneori,neingrijit,egoist,si lista defectelor poate continua.Cine poarta masca,ascunde defectele de fapt, cine nu...plateste pretul!Sunteti dispusi sa-l platiti!?
interesant ....
Ce bin e ar fi daca mastile ar fi din ce in ce mai subtiri..pana la disparitie.
Bun articol. Foarte bun. Cand intri intr-un joc gen erep, care se vrea brausar gheim dar de fapt e retea de socializare, te astepti ca oamenii sa fie mai sinceri, tocmai pentru ca le este identitatea ascunsa. De fapt, e invers, cu cat sunt mai siguri ca nu-i stie nimeni, cu atat sunt mai bine acoperiti de masca pe care o vor. Pe erep toti sunt frumosi, bogati, talentati si mai ales extrem de inteligenti. Cam toti sunt mari filosofi, discuta, despica firul in patru, poarta discutii sterile,
inflacarandu-se pentru orice nimic,cand de fapt in spatele monitoarelor se afla niste flegmatici complet inutili, pe care singurul lucru care ii misca este erepul. E si categoria bolnavilor care baga bani in joc si cauta aprecierea celor din jur aratandu-le ca ei sunt chiori in tara orbilor. Aici e societatea celor refuzati de societate. Daca ajungi aici din curiozitate si iti pastrezi luciditatea, incepe sa-ti fie frica sa nu ajungi ca ei si, satul sa-ti pierzi timpul cu niste cretini, renunti.
daca ar fi sa fiu fanul extaziat al cuiva de pe erepublik acela ar fi @ destruktoreak ! si de conceptia si principiile lui @ cornelvornicu sunt extaziat!
si totusi... dragii mei prieteni:
"Ceea ce proiectam sunt bucati din intunericul si vina proprie, pe care nu le-am revendicat inca.
Pana cand nu ne luam inapoi tot ceea ce am proiectat asupra celorlalti, lucrurile cu care nu putem sa convietuim nu ne lasa sa traim."
> : D