Three little pigs... (sau Poveste in Ajun de Alegeri)

Day 643, 13:02 • Published in Romania Romania • by newcx7

Povestea spune ca erau odata ca niciodata trei purcelusi. Fireste, nefiind gemeni, se nascusera la diferenta de cate o luna fiecare, asa ca pentru a-i deosebi cu usurinta le vom spune Purcelusul cel Mic, Purcelusul Mijlociu si Purcelusul cel Mare.
Pentru ca viata in comun era un calvar, hotarara sa isi separe destinele, iar fiecare dintre ei sa-si construiasca cate o casuta, unde sa-si poata regasi intimitatea iar personalitatea sa li se poata dezvolta in raport de inclinatiile si preferintele fiecaruia dintre ei.
Purcelusul cel Mare se stabili in Masia, intr-o campie scaldata in sud de un fluviu iar in rasarit de o mare. Campia ii oferi cu marinime lanuri intinse de grau, asa ca Purcelusul cel Mare cosi graul, macina boabele, din faina facu paine iar din paiele ramase isi ridica o casuta.

Purcelusul cel Mijlociu isi construi repede o barcuta si pleca pe mare. Dupa trei saptamani de calatorie ajuns pe un continent nemarcat pe vreo harta, pe care-l numi Mamerica. Se stabili in nordul acestui continent si, profitand de padurea deasa care-l inconjura, dobora repede cativa copaci si isi construi o casuta din lemn.

Purcelusul cel Mic, lenes din fire, nu facu absolut nimic. Se uita cu dispret la fratii sai care plecasera care incotro si, plictisit, se scarpina pe burtica si se intoarse in casa parinteasca. „-Ce folos sa alergi atat?” se intreba el, privind multumit la camara plina cu provizii si satisfacut de siguranta pe care i-o dadea vechea casa, ridicata de parintii sai pe vremea cat erau inca in putere.

Intre timp, lucrurile cunoscura o intorsatura neplacuta.
Nu, nu ma refer la lup.
Lupul nostru era un baiat finut, stilat si nici nu-i trecea prin cap sa procedeze asa cum unii rauvoitori s-au exprimat in repetate randuri. Lupul nostru nu concepea sub nicio forma sa manance purcelusii, ba, dimpotriva, tinea regulat legatura cu ei si le trimitea de Paste si Anul Nou felicitari ce infatisau iepurasi spanzurati cu capul in jos, de care atat lupul cat si purcelusii se amuzau teribil.

Ceea ce s-a intamplat insa, depaseste orice inchipuire.
Purcelusul cel Mare hotara ca i-ar prinde bine o locuinta mai vasta, asa ca se apuca sa taie tot graul, iar paiele le folosea ca sa-si consolideze si sa-si extinda locuinta. Pe zi ce trecea, bordeiul de fan se transforma intr-un palat auriu, care lucea in soarele diminetii.

Purcelusul Mijlociu prinse de veste si hotara ca asa ceva nu se cade, drept pentru care taie jumatate din padure si isi construi un palat mai mandru decat al fratelui sau.

Cel de al treilea purcelus nu facu nimic.

Lucrurile se petrecura cu repeziciune: lupul, al carui somn fu tulburat de zgomotele facute de Purcelusul cel Mijlociu care batea cuie cu ciocanul zi si noapte, facu o depresie severa. Incerca sa-si schimbe obiceiurile si sa doarma la pranz in loc sa doarma noaptea, insa in timpul zilei somnul ii era intrerupt de stolurile de pasari ce roiau in jurul palatului din fan, cautand boabele de grau ramase.
Lupul scrasnea din dinti si, intr-un acces necontrolat de furie, dadu foc palatului din paie. In noaptea urmatoare, se strecura nevazut isi arunca cativa carbuni incinsi in haznaua palatului din lemn al Purcelusului cel Mijlociu, iar valvataia aprinse palatul si, cat ai clipi din ochi, il prefacu in scrum.
Rupt de oboseala, lupul se intinse pe pamant si, aspirand zgomotos aerul imbacsit de fum, plescai satisfacut si trase un somn de pomina, despre care se mai povesteste si astazi.

Cei doi purcelusi, ramasi fara adapost, se intoarsera la casa parinteasca, unde Purcelusul cel Mic ii primi, ii compatimi pentru cele intamplate, insa nu uita sa le aminteasca ca toate acestea s-au petrecut pentru ca au incercat sa-si depaseasca conditia sociala si au uitat radacinile si locurile de unde au plecat, incercand sa-si aroge titluri si calitati pe care neamul lor porcesc nu le avusese niciodata.
Dupa care le asternu o masa imbelsugata si, in timp ce fratii sai isi potoleau foamea, se strecura afara din casa si trase o fuga pana la lupul cel rau, unde ii plati acestuia cei 200 de gold, asa cum ii promisese lupului ca ii va da daca acesta din urma ii va invata pe fratii sai sa-si vada de lungul nasului.

DISCLAIMER
Din pacate, povestea aceasta nu are nicio morala, asa cum s-ar fi cuvenit.
Dupa cum ati putut si observa, nu are nici macar happy-end.
Povestea aceasta nu va invata nimic bun, ci doar va arata faptele asa cum au fost.
Si daca, in pofida avertismentelor mele, cei care au avut rabdare sa o citeasca vor incerca sa gaseasca coincidente cu situatii din eRepublik, atunci le atrag atentia ca sunt pe deplin raspunzatori de orice similitudini cu situatii de fapt, persoane, prezente sau viitoare, in viata sau „dead citizens” pe care vor indrazni a le face.
Cu titlu de exemplu, povestea aceasta nu are nicio legatura cu vreo persoana care a platit niste bani unei alte persoane, pentru ca aceasta din urma sa faca in asa fel incat un TO (care nu avea cum sa nu iasa bine) sa se incheie cu un esec rasunator, iar oamenii sa se intoarca acasa pentru a primi jignirile concetatenilor.
Si pentru acele persoane care, dintr-un motiv sau altul, vor considera ca se regasesc in pielea unora din eroii mei si vor raporta ca spam/abuz acest articol, le transmit ca nu am avut niciun moment intentia in a-i acuza de vreo fapta marsava sau de a incarca excesiv continutul media al eRepublik si inteleg sa invoc, in acest sens, dreptul meu saptamanal la spam.

QUI HABET AURES AUDIENDI, AUDIAT!

NewCX7