Join the new world

...

Intr-o dupa amiaza de primavara. la un sfarsit de primavara , in acea perioada in care totul se dezgheata , totul curge in jur si este murdar , domnul X a avut o …strafulgerare… un soc.. S-a oprint in mijlocul drumului si a incetat sa se mai grabeasca (unde te grabesti?) , graba lui a fost transferata in alt plan, intr-un alt univers, Din acel moment , X a inceput sa se uite altfel la oameni , nu i-a mai privit ca pe niste simple corpuri moi si fragile care se misca prin gesturi reflexe , deodata a reusit sa vada toate semnificatiile si sensurile acelor articulatii aparent monotone. Acum a inteleg de ce unii calca apasat prin mocirla provocand-o parca sa se lipeasca de bocancii lor lor, de ce unii trec in varful picioarelor prin balta din dreapta lui.... Acum el a realizat ca e de fapt chiar God! . Constata oarecum uimit ca si el sta intr-o balta , chiar in mijlocul unei balti murdare...
Asta nu-si mai poate explica , nu mai poate intelege de ce el merge asa cum merge , de ce articulatiile lui se indoaie usor , fara zgomot. Se revolta pe articulatiile sale , isi uraste articulatiile pt ca le simte asemeni ale tuturor celor din jur si totusi , abandoneaza nervos gandul 🙂

Se simte "superior " tuturor celorlalti din jurul sau, dar toate acestea se simte depasit de propia-i fiinta. Pe ceilalti ii poate intelege in afara de el insusi .Sarman nebun...🙂

Oamenii pot spune " ma simt rau pentru ca.." " ma simt bine pentru ca" .. X - deja de multa vreme nu mai poate spune asa ceva . Pur si simte se simte bine sau rau fara niciun motiv detectabil 🙂 .

Inflacarat m-am apucat de treaba . Asa mi se intampla intodeauna . Ah ce urasc cand sunt in mijlocul a ceva , as vrea sa pot lasa totul , cred ca nimic nu e mai important si randamentul meu pt orice altceva devine nul cand vulcanul meu erupe.
Am visat odata ca am inceput sa cresc , mergeam prin ninsoare si ma gandeam ca am inceput sa cresc. Priveam cu disperare cum totul in jurul meu se micshoreaza , ma descopeream incapabil sa mai apuc ceva in mainile goale , vedeam oameni fugind ingroziti, fara sa-mi recunoasca macar umanitatea… Hell .. am incercat sa fug dar deja de-abia ii mai puteam vedea , ma impiedicam de autobuzele lor , de blocurile lor.. This Sucks…

Am inceput sa plang, tot sufletul era inundat de mocirla aceea. Este o nevoie fiziologica , mi-am spus, o parte a finite mele , o parte care ma chinuieste si nu-mi da pace, taraiesc iluzia ca daca ma supun si daca-mi inchin fiinta ei, bucuriasi fericirea ma vor cuprinde intr-un final in bratele lor catifelate …dar nu.

…O imbratisez plin de daruire si depersonalizat de dragostea pe care o simt, o simt ca ma imbratiseaza la randul ei si.i zambesc fericit. Imi zambeste la randu-i. Sunt numai eu si cu ea …. Inlantuiti , cu gandurile impletindu-se ne rostogolim prin cer si radem, bucurosi ca existam. Devenisem o singura entitate, e eintitate dualam ce simte si traieste in doua spatii deodata, capabila sa depaseasca diferenta totala a substantelor noastre. Cat suntem de diferiti si totiusi cat de aproape unul de celalalt. S-ar spune ca eu ar tebui sa domin , sa fiu deasupra ei , sa fiu cel care stie ce trebuie si cel care comanda, da ma simt incapabil sa o fac, nu pot sa ma conving ca eu sunt cel puternic , iar ea doar sclava mea supusa, ma simt la randul meu un sclav caci nu ma pot imagina singur., fara ea. Sunt DEFINIT ca simpla jumatate a entitatii noastre, sunt inventia ei in aceeasi masura in care ea este inventia mea. Numai ca intotdeauna ramane doar prea putin din toata aceasta traire…Raman intotdeauna numai eu. Sau poate ca doua tablouri catete in triunghi patrund in lume doar prin ipotenuza, oglinda ce se vrea sincera dar e deformatoare si incapabila sa sesizeze diferentele.



Ma simt dezamagit … desi nu foarte tare , caci intodeauna am simtit mult prea multe lucruri si mult prea diverse pentru a reusi sa fiu vre-o data 120% fidel , asta incluzand gandurile… Asa ca o iau de la capat… Entuziasmul prezentului ma orbeste si nu-mi permite sa vad ce va veni , desi totul e atat de previzibil. Cateodata pot viziona picturile digitale numite poze in care vezi doua suflete care au “ gafait” impreuna… Gafaielile mele , provoaca nostalgie ,dar mai mult ale ei! Atunci am tendinta sa ma consider genial si uit ca de fapt ca a fost tot un esec. Un esec in sensul ca “ uite cat am avut si cu ce am ramas” , dar totul a fost relative bine pana cand m-am intrebat “ la ce bun?” . Groaza ma cuprins cand nu am putut sa raspund…

Niciodata nu am putut sa o mint… La inceput incercam sa o fac. Nu neaparat pentru ca doream sa o fac ci mai degraba insinctiv. Dar pentru ca sa fi avut o cat de mica sansa sa reusesc ar fi trebuit sa o mint cu desavarsire, sa nu ii spun nici cel mai mic adevar pentru ca atunci ea era in stare sa plece de la el si sa descifreze totul in cele mai mici amanunte, ca si cand ar fi tras nerabdatoare de capatul unui fir incalcit de sfoara, ca si cum i-ash fi servit un castron mare de spaghete pe care il devora calma si privindu-ma cu un zambet poznas. Nu stiu daca altcineva in afara de mine isi putea da seama de talentul ei, insa eu oricum eram de ajuns! De cand mi-am dat seama asta n-am mai incercat sa mint niciodata, nu numai pentru ca ma simteam incapabil sa o fac ci pentru ca am ajuns cu timpul sa simt o voluptate fara egal spunandu-i adevarul.

Amicu’, dead citizen The-Jman ne lamureste sublimul: Daca viata e sh*t atunci arta trebuie sa fie o fa*t , iar artistul e un c*r. De ce creeaza artistul? Pentru a scapa de o balonare dureroasa… Din cauza asta , uneori , ceilalti oameni se supara…. Good one, J.

Ignora… ignora totul … lasa-te prada neintelesi dorinte…respinge inexplicabilul…neaga…nimeni nu exista…. Portile perceptiei se inchid… au luat foc…focul imi atige fatza..ochi-mi vad acum flacarile, simt flacarile …ele reprezinta totul…NU…. M-am intors de unde am plecat… poate ca e mai buna …dar la fel de inutila…nu pot ignora…. Tiranul Elefant a calcat peste craniul meu ,aud oasele-mi trosnind…va fi cel mai maret lucru pe care l-am creat ever!... e tot ce conteaza… as vrea sa pot lasa totul pentru el … chiar si viata…

Flacarile imi ard sufletul- sufletul mi-e o flacara…


Senzatie de putere, de maretie , tu esti stapanul lumii si ai level 69 in RL…, tie ti se spun toate lucrurile existente , deasupra vietii , deasupra mortii, deasupra tuturor. Artistul simte o placere perversa tocmai prin dezgolirea sa in fatza lumii , cu fiecare caramida daramata din zidul cetatii el se simte mai aprape de Valhala, mai apropae de distrugerea sa completa prin varsarea paharului sau cu suferinte si bucurii absurde in oceanul general-uman, in oceanul natural.

Artistul mai spera ca demonii sai cei mai frumosi si mai profunzi ( dupa cum singur ii eticheteaza) vor reusi sa cucereasca cetatile in care patrund, iar lumea sa se transforme , el devenind Zeul ei. Oamenii se tem de sinceritate , in ipocrizia lor au ajuns pana la a o considera o slabiciune, oamenii adora lucrurile reci care nu spun nimic pentru ca acestea ofera siguranta stabilitatii si le garanteaza lipsa intruziunilor impudice in sufletele lor.

Suntem in ziua 928 a Lumii Noi … O zi cu multa fericire pentru multi , cu multa nefericire pentru unul singur…

Inainte de sinuciderea mea din aceasta eLume , vreau sa aduc aminte niste versuri scrise de amicu’ Hetfield , back cand era ( si el) mai tinerel…

(E)Life, it seems, will fade away
Drifting further every day
Getting lost within myself
Nothing matters, no one else

I have lost the will to (E)live
Simply nothing more to give
There is nothing more for me
Need the end to set me free

Things are not what they used to be
Missing ONE inside of me
Deathly lost, this can't be real!!!!!!!!!!!
Can't stand this hell I feel

Emptiness is filling me
To the point of agony
Growing darkness taking dawn
I was me, but now he's gone

No one but me can save myself, but it's too late
Now I can't think, think why I should even try
(E)Yesterday seems as though it never existed
(E)DEATH GREETS ME WARM, now I will just say goodbye, *Goodbye*

Goodbye…