Join the new world

... expozitie politica cu vanzare
(nu cititi "ca" si "cu" intr-un cuvant)


Subiectul articolului de mai jos este o fictiune. Orice asemanare cu realitatea este o pura intamplare ca si aparitia omului pe pamant, de altfel, sau ca si "big bang-ul".
(Yeah... right!🙂



Am intrerupt momentan filmarile la "Scufitza Rosie". Vin alegerile si actorii nu se pot concentra asupra rolului. Claie peste partid, lupul s-a imbolnavit de "gripa mielului" si se teme sa iasa din casa. Nu, nu e o boala grava dar... e jenanta si molipsitoare. Din respect nu dam detalii.

Asadar fac si eu ca toti ceilalti. Dau doua, trei, cinci "bobarnace" pe la Americani ca acasa nu am apucat sa joc inca si ma intorc repede la Expozitie.
Cum, care Expozitie? Standul de expozitii ale partidelor. Aia ce se tine in fiecare luna si unde partidele, candidatii la congres, ziaristii si "cetatenii turmentati" ai momentului isi pun la uscat rufele proprii si murdaresc rufele altora.
Acuma stii nu?

Eeei... imi amintesc cu nostalgie de ziua in care am implinit varsta de votant. Prima zi cand am intrat in expozitie.
Eram imbracat la "patru ace"... la propriu. Sutisem haina lu' babacu. Aia de se ducea la sedintele de "celula politica". Era prea mare asa ca o ajustasem cu patru ace de gamalie dar eram mandru ca Donald Duck. Haina era patata de grasimi si vin, urme ale "dezbaterilor" aprinse si eu le priveam cu mandrie ca pe niste decoratii. Aveam, ce e drept, inca, pantalonii scurti pe dedesupt dar nu se vedeau(sau nu-i vedeam).

Azi sunt mult mai calm. Ma plimb agale printre standuri, cu mainile la spate, ca un patron de bazar. Mi-am scos din dulap cel mai tare zambet "a'la Garcea" si ma uit ca un critic de arta la lucrarile din Expozitia de ceara.

Chiar la intrare intre lumini si neoane, care-ti fura ochii, troneaza standul PL-ului. E meserie!
Are niste manechine super. Costume negre, ochelari fumurii maxilare in unghi de 90 de grade si toata colectia Man in Black.
Emana un miros puternic de seriozitate si transpiratie de muncitor. Parfum scump. Or fi avand bani!? Muzica de fond contrasteaza putin cu tema standului. O don'soara imbracata in voaluri usoare canta suav la harpa ceva din clasicii adormiti. Doar privirile ei agitate parca intreaba: "oare ce caut eu aici?"
Din cand in cand mai apare Joao Satan, agitat, transpirat, nervos, si mai sterge praful pe ici pe colo. Mai da cate un ordin manechinelor, mai face cate o proba de microfon si... uite asa... mai anima ce nu se anima. A... uitasem: manechinele tin locul congresmenilor care nu au timp sa se expuna(la expozitie). Ocupati... deh!
M-am uitat atent sa vad, sa descopar dar neeeh... nu are dom'le Joao cornite. Barbita da, mustata da. Dar nu tu coada, nu tu coarne. Mai mult portughez(Joao) decat Satan. Baiat bun!

Dintr-o data, am simtit parca cerul cum se prabuseste peste mine. Explozii, impuscaturi, tipete de groaza, de victorie si... aiurea, m-au facut sa ma arunc pe burta.
Daca as fi avut par pe limba si acela ar fi stat in pozitie de drepti. Inima-mi batea pe "Guns an' roses" si creierii mi s-au ascuns tremurand in urechea stanga.

M-am linistit cumva in cele din urma cand mi-am dat seama ca erau doar cei de la UGD care aveau aplicatii Counter si Halo la ei in stand.

M-am relaxat putin.
Stomacul meu s-a "relaxat" insa de tot(din cauza emotiei) asa ca dau repede fuga la baie. Nu mai pot sa ma tin....

Vin repede inapoi!

Stati pe faza!

Uuuuf....N-am apucat sa fac nici poze inca...