Strigatul din desert.

Day 493, 12:01 Published in Romania Romania by Shai Hulud

Azi noapte, tirziu, am auzit un strigat in noapte, strigat ce m-a facut sa ma intorc din drumul meu prin si printre sau intru dune. M-am grabit cit am putut sa ajung la cel in nevoie insa drumul era lung.

Am gasit un prieten care striga. Un Om, care vroia o idee. Atit de putin dar, atit de mult.

Inaintea mea au mai ajuns si altii insa au oferit doar ... imagini, perceptii ale ... visarii visului.

Crimpei de vis al visarii, din alte vieti:
Altcineva, cu ceva vreme in urma, spunea despre eRomania ca a depasit deja epoca sa de maxima glorie, cea eroica fiind de mult trecuta (cam de pe vremea cind Victor Petrescu a plecat in eIrlanda - si de cind a inceput sa apara diaspora la eRomani).
Acum eRomania este deja pe o panta descendenta si am sa ma justific.

In ultimele 3 mandate de presedinte al eRomaniei am avut parte de externi, persoane ce nu au crescut cu si la putere, ce nu tin de aristocratia acestei eTari. Adevarata aristocratie eRomana se pierde si dispare, incet, incet (ce exemplu mai bun pentru asta vreti decit decaderea continua a eRoU, sau retragerea treptata a liderilor autentic eUGD-isti, sau faptul ca nu prea mai avem printre noi personalitati ale inceputurilor acestei eTari).

In RL acest fenomen nu are ca subiect aceleasi persoane (datorita limitarii fizice a duratei de viata dar, aici viata este potential eterna) insa are mecanisme de formare a elitelor, de prezervare a valorilor. Aici acestea lipsesc, succesul fiind cel ce s-a impus ca valoare suprema, asa cum suspecteaza sebamah ca am fi indemnati de catre Zei.

Ieri a aparut un fel de culme a civismului eRomanesc (o fi semn de civitate?) atit in articolul - atit a mai ramas lui diu1so (care prin stergerea acelor articole ne-a dezamagit serios, mai tare decit daca ar fi continuat pe calea invatata de la eliberator), cit si in ultimul, dintr-o zi foarte prolifica (adica, cu multi copii) a lui sebamah.
Acest al doilea articol a precipitat chiar aparitia lui Alex Craciun (despre care aveam impresia ca e foarte ocupat), dar care, evident, si-a sters si el coment-ul privitor la clone.

La cit de delicat si sensibil este subiectul asta (daca provoaca atita autocenzura) ma intreb daca nu cumva sunt si eu o clona, sau citi dintre voi sunteti real?

In fine, catre ziua de azi, gasim ca nu exista spatii goale in univers, ca totul este o lina si nesimtita (neperceputa) curgere si trecere si, culmea, toate astea pe un peron, de la un caracter pe care majoritatea eRepublikanilor il asociaza cu beepbeep sau cu coprologia (o minunata reconfirmare).


Oamenilor le place sa traiasca in minciuna pentru ca e mai comod, mai la indemina. In fine, ca sa minti nu trebuie sa faci mai nimic si, asa, devine aproape un mod normal de a fi (care este).
Adevarul conduce la complicatii, la probleme de atitudine si de caracter. Oricum, presupune mult mai mult efort si e rece (nu caldut).


Prietene, tu Om-ule, care cauti idea, ... poti umbla si ziua in amiaza mare cu o luminare in mina dupa ea. Ca sa gasesti idea trebuie sa dai de oameni.
Si nu te mai zbate sa afli Foaia de parcurs ca nu vine controlor pe trenul asta, de aia toti circula fara bilet si trag semnalul de alarma cind li se nazare.

O seara si o zi de miine minunata tuturor.


The Worm who is God
Shai Hulud