Join the new world

Anul I, Numărul VII (Ziua erepublik: MDCLXI)

Deşertul m-a chemat
Şi eu m-am înfăţişat lui,
Sperând că voi afla răspunsul.
Am lăsat oraşul în urmă
Şi am păşit pe nisipul fierbinte.
Câinii de la marginea oraşului
Lătrau în neştire, încercând
Să avertizeze lumea
Că un nebun pleacă spre moarte,
Însă nimeni nu are grijă de un
Semen.
Grijile zilnice sunt mai importante.
Am străbătut primii kilometri
Fără să mă gândesc dacă voi avea suficiente resurse.
Soarele arzător mi-a încins turbanul,
Capul aproape că îmi luase foc
Încercând să mă avertizeze.
Nu ştiam dacă fug de ceva
Sau dacă vreau să ajung undeva.
Orizontul s-a întunecat subit.
Furtuna de nisip se apropia ameninţătoare
Şi aproape că puteam simţi gustul fad al granulelor
În timp ce dinţii scâşneau a nemulţumire.
Cei abandonaţi de zei mi-au venit în ajutor
Şi atunci am înţeles:
Te simţi mai bine alături de străini.

Prima poezie din ciclul "Cei abandonaţi de zei"

Editor: Prim Imperator