Simt gustul dulceag de sânge

Day 2,431, 11:28 • Published in Romania Finland • by Grosu Dan

Simt gustul dulceag de sânge, acu ca ne înecam in el… Ne-u pus perna pe fata si noi nu reușim sa ne mișcam. Suntem prea grași de la tot orgoliul pe care l-am depozitat atâta vreme. Si cum dam așa din mâini, a disperare, primul lucru pe care îl facem la sufocare este sa ne ca…cam pe noi.

Cu alte cuvinte începe sa miroasă urat. Dar nu cred ca trebuie sa explic, vedeți si voi cum stăm. La limitata mea experiența militara si politica, mare lucru nu mă duce capul. Dar vad in schimb ceva lucruri evidente pe care m-am gândit sa le scriu.

Rămânem fără tara este evident. Alianța se duce si ea pe râpa. Serbia este in același pericol ca si noi, probabil suferă de aceleași slăbiciuni.

Așa dar trebe sa ne refacem nu doar tara, ci alianța, prietenii si strategia de a fi in erep. Ca de obicei Marea Neagra ne este cel mai bun vecin.

Varianta 1
Ca alianța:
- Pe cine nu am înjurat
- Pe cine nu am frecat regulat
- Pe cine am ajutat constant
- Pe cine ne-a ajutat mereu
- Pe cine putem sa ne bazam
- Pe cine are cuvânt

Pe aia trebe sa ii includem. II curtam ii convingem si punem de o nou alianța. Nimic nu e bătut in cuie. E un joc, nu exista oficial. Poate dura luni de zile dar cu efort si persistenta ajungem sa facem o uniune reala care poate sa își apere fundul in fata unui atac concertat.

Ca tara:

- Facem curățenie in ograda, ca aia buni, si viteji si loiali si de ajutor nu sunt mai romani ca prostii, tâmpiții, leneșii si ciudoșii. Si dpdv al taberei romanești adverse noi suntem cei prosti, tâmpiți, etc. Așa ca mai tăiem puțin din orgoliu? Ca dreptatea a murit singura ca nu era a nimănui, ca si vina de altfel…

- Suntem diferiți si de aia avem partide si UM-uri diferite. Dar nu ne face nici mai buni nici mai rai. Si daca unii dau mai puțin si alții mai mult ce treaba avem noi unii cu alții, de la fiecare se aduna ceea ce poate da?

- As propune sa dam mai multa putere organizațiilor care nu se schimba si mai putina persoanelor particulare, indiferent ca sunt CP sau comandanți. De aia merge prost, ca la schimbarea numelor, după alegeri, dam cu bățul in balta si iese numai prost. Ce e așa de greu sa facem un consiliu permanent care sa duca la bun sfârșit planuri care se întind dincolo de o luna?

Strategie:

- Strângem din dinți pana trece ștergerea si nu ne dam mari ca nu suntem.

- După refacerea alianței așa cum trebuie, renunțam la idei de genul sa convingem Ungaria si ne asumam poziția pe care o avem. Daca e slaba, e ok, daca e puternica, ok. Nu ne întindem mai mult decât ne tine oghealul, ca in cazul cu Bulgaria. Ca vremea de răzbunare vine când e pregătită si nu așa din cer.

- Nu atacam nimic si ajutam tarile pe care le vizam. Constant. Cu dedicare. Ca niște prieteni.

- Ne uitam in jur si alegem camarazi cu viziune si răbdare sa ne conducă prin noroi.

- Ne pregătim cu mare grija, împreuna cu alianța si prietenii de răzbunare.

Varianta 2

Facem ce am făcut mereu:

- Ne lăudam
- Scuipam mai mult decât ajutam
- Promovam individualismul
- Rămânem dezbinați
- Luptam unii împotriva altora
- Alegem CP ca sa își ia omu insigna
- Trăim cu impresia ca suntem super
- Si uneori ne iese bine si trăim toți cu impresia ca suntem cei mai tari.

NU este un plan complex sau complet, pentru ca așa cum am zis - la limitata mea experiența militara si politica, mare lucru nu mă duce capul.

Sunt sigur ca cineva cu ceva mai mare pricepere poate adăuga sau scoate ceea ce trebuie.

In rest faceți poze cu restul de tara, ca sa nu uitam cum era…