Sfarsitul dinozaurilor

Day 1,330, 03:10 • Published in Romania Romania • by ghishae
Motto: Emo troll is emo


in weekendul ce a trecut, manat de o usoara inspiratie bahica si sub imperiul limbaritei mele, prea clonatul cronoss nu s-a putut abtine sa imi dedice un articol prietenesc si de fund usor muscator pentru care ii multumesc si pe aceasta cale ( yep, i am a sucker for public spotlight )

Pe vremea aia, nici el si nici eu nu am realizat cat de adevarata e zicerea “tasta pacatosului adevar graieste”. Cronoss imi reprosa alcooliceste ca dinozaurul de mine a ajuns sa rumege iarba usor tamp si fara vlaga. Nu am putut sa il contrazic prea tare pentru ca mie unuia imi plac ierburile, fie ele fermentate dupa retete ancestrale in licori imbietoare, fie apreciate in forma mai bruta pe stilul amerindienilor cu sau fara calumet.

M-am simtit insa lezat ( da numai asa un pic, pe fund ) de faptul ca ma vede pasiv, plictisit si troll ( de fapt troll sunt ).


Bre cronoss...

De fapt dragul meu moldovean cu gura mare mi-am dat seama azi ca ai oarece dreptate. Ai recunoscut sintomele dar ai pus diagnosticul gresit. Nu sunt nici pasiv si nici plictisit. Sunt doar trist. Trist pentru ca asist la sfarsitul dinozaurilor

Ce e de fapt un dinozaur? In acceptiunea comunitatii un dinozaur e de fapt un pierzator de vara de cursa lunga, care dupa ce a jucat cam ce se putea juca in erepublik nu intelege ca e momentul sa mearga mai departe si sa lase in urma jocul. Nu trebuie sa sapam prea adanc sa descoperim si cauzele acestei boli degenerative, dar din fericire netransmisibile sexual. Erepublik nu a fost niciodata vreun mare joc de strategie. Momentele de pusee de adrenalina sunt rare. Grafica e cum e. Iar plato si a lui gaina nu sunt tocmai prietenosi.

Jocul are insa meritul ca stie sa atraga oameni cat se poate de diversi pe baza catorva concepte foarte bine impanantenite in real life: patriotismul idealizat, nationalismul efervescent si ura fata de politicienii rl. Cam orice om cu o o sinapsa peste Pullus ( latin for chicken ) isi poate gasi o motivatie sau mai multe printe cele 3.

Si totusi...

Asadar conceptul atrage. Si desi jocul dezamageste ulterior, are totusi meritul incontestabil ca iti ofera sansa sa cunosti oameni. Oamenii astia pe care ii cunosti, intai la distanta prin articole si commenturi, apoi mai indeaproape pe chaturi ca in final sa culmineze fata in fata cu beri si discutii interminabile. Un fel de orgasm cortical ale nevoilor sociale. Asta e drogul dinozaurilor. Motivul pentru care nu se dau plecati.

Erepublik jucat de unul singur e teribil de plictisitor si furstrant ( am facut asta in primele mele luni ). Oameni s-au prins de treaba asta si au inceput sa se adune. Ca sa se joace mai fain, mai eficient, mai des.

Forma primara de oranduire in joc a fost ( si inca ramane ) unitatea militara. In general datorita unui Um multi descopera prima data chatul. Majoritatea leaga acolo primele simpatii si dezvolta primele antipatii. Multi invata acolo despre gameplay, istorie, politica si diplomatie. Unitatile militare cresc retentia, dezvolta orgolii, dau lideri.

Si sa nu avem impresia ca un Um e cine stie ce filozofie. Cateva orguri, niscavia firme, ceva oameni cu prea mult chef de munca ( sau timp liber ) si cheful nativ de a ajuta si a te distra intr-un grup.

E trist...

Astazi aflam ca unitatile militare au incetat sa existe. Nu mai au mijloacele sa isi atinga menirea. Jucatorii noi vor avea si mai putine motive sa ramana in joc. Jucatorii mai vechi cu prea mult chef de munca se vor trezi fara obiectul muncii. Nu vor mai aparea pe chaturi. Nu vor mai iesi la bere. Dinozaurii vor ramane fara drog. Si se vor stinge.

Asadar draga Cronoss, sunt trist. Si acum probabil ca esti si tu. Pentru ca din pacate, sau din fericire suferi si tu de dinozaurita.

Iar pentru voi toti ceilalti, daca imi permiteti un sfat: ocaziile sa va intalniti cu prietenii sau adversarii din joc la o bere sunt numarate. Sariti pe ele, acolo e de fapt fun-ul jocului.

un ghishae asteptand trist glaciatiunea. si urmatoarea intalnire 🙂