Join the new world

Draga mama, a trecut ceva timp de cand nu mi-am lasat pana sa se prelinga pe hartie. E scumpa si o folosim in alte scopuri. A fost razboi si ne-am batut orbeste cu oricine a indraznit sa scoata vreun cap de viking la iveala.
Acum e pace, e liniste si auzim pana si bataia fluturelui atunci cand e prins in plasa. Se mai scobesc ei vikingi de ceva arme si incerca sa se ridice, dar parca nu mai au vlaga stramosilor lor.
Hei dar ajunge atatea despre razboi. Spune-mi draga mama, ce mai faci, cum mai esti? Ai pus muraturile de toamna?
D-bia astept sa ajung acasa si sa ma las dus de aroma otetului din gogosari sau de acreala gogonolelor dupa vreo betie crunta.
Ti-aduci aminte cand a fost ziua popii? Ce vremuri! Cand a scos popa vinul de impartasanie si ne-a strans vreo sase la capela, de am baut pana ne-au crapat obrajii de rusinea popii, care in lipsa de artificii a inceput sa bata clopotele si striga disperat sa ne uitam pe cer sa vedem exploziile de culori.
In sinea lui, doamne doamne si-a facut cruce cand ne-a vazut cum mergeam taras prin biserica si jucam bowling cu borcanele de muraturi. Pe post de bila foloseam cristelnita plina cu ulei de la lumanari.

A trecut ceva vreme si multe s-au mai trecut. Umblat-am prin cele multe zari, ba chiar am ajuns si in america. Dar nu America aia mare, ca acolo nu prea aveam ce sa facem. Ne-am incercat norocul prin niste campuri pline de maracini, cactusi, ca asa le zice acolo, si ne-am umplut fuindurile de gauri si suturi.
Apoi a venit vara si ne-am retras care pe unde. Unii s-au lasat furati de racoarea umbrei de nuc si s-a pusu pe tavalealea ierbii de acasa. Eu am tot umblat mama, ca parca nu-mi gaseam linistea sufletului de cand plecasem de la doamna comandant. Toti imi spuneau "Lasa ba', esti mare acum, poti sa te duci unde vrei!" si-mi tot puneau tinichele pe umeri.
Dar nicaieri nu-i ca acasa, asa ca i-am trimis o scrisoare doamnei comandant in care o rugam sa ma primeasca inapoi. Dupa citirea scrisorii ar fi scapat o lacrima de bucurie. Zic cei ce au vazut-o, dar nu sunt siguri, ca era ceata si se puteau insela foarte usor.

Deunazi, stateam cu Ali, baiatul lui Mustafa cizmaru', ala de-ti facea lu' matale sandalutele alea frumoase de vara cu bretele si talpa mulata, si depanam amintiri despre sat. Cand se facu vreo 12, ca se lua dupa razele soarelui ce lasau o dara printre umbra frunzelor la care ne adapostisem de arsita toamnei, isi scoase covorasul si se ploconii la mine vreo cateva minute. Nu spui ca chiar atunci se nimerii sa treaca prin zona seful intendentei, o namila de om ce te baga in sperieti doar daca isi aranja chipiul, si-l vazu pe Ali ploconindu-se. A inceput sa urle la el sa ia pozitia de drepti, ca n-a mai vazut soldat sa nu salute un ofiter. Saracul Ali nu stia ce sa faca, sa intrerupe rugaciunea si sa supere pe Alah, sau sa salute. Statea pe vine cu privirea pierduta spre Mecca. Si-a aruncat ochii spre mine, a ruga. Si atunci mi-a sarit mustarul.I-am zis ofiterului,"Bai p..a, lasa omul sa-si termine rugaciunea, ca doar nu arde nicaieri" Atat i-a trebuit ofiterului, a inceput sa boloboroseasca intr-o limba de el stiuta si printre dinti scapa cate un "curtea martiala..." Intr-o doara i-am scapat si eu" Ma pis pe curtea ta"
Asa ca draga mama, acum sunt iar simplu soldat, ca a pus doamna comandant o vorba buna si m-a scapat de Curta Martiala, dar n-a reusit sa faca nimic in privinta degradarii.
Stii ceva mama!? n-as schimba nimic din ceea ce s-a intamplat si din ceea ce sunt. Imi place asa, simplu soldat, simplu om.
Cu drag, al tau igivan