Join the new world

Nu știu cum se face dar mi-am zis că o las mai ușor cu jocul și că o să mă apuc de lucru la blog. În fine, am zis și acolo, socotelile din târg se bat cap în cap cu cele de acasă. Așa că, stând pe aici, așteptând să mai pot recupera ceva energie semi-moca, am realizat cât de mult mi-ar plăcea să fiu admin pe eRepublik.

Acum, sunt mii de motive pentru care, unui individ oarecare, i-ar plăcea să stea la un computer și să răspundă la cererile plângăcioase ale plevei - unul ar fi acela că persoana cu fetish-uri de genul, e într-o stare de plictiseală cronică în viața reală. Însă eu vorbesc despre altfel de activități, despre alte responsabilități cu privire la statutul de administrator. Mă refer la genul de administrator care are sub degetele sale puterea de a accesa toate cotloanele pixelate și codate ale acestei lumi virtuale.

Imaginați-vă numai situațiile de mai jos și o să vedeți de ce trebuie să încercați măcar să depuneți și voi un CV la eRepublik Labs.

1. Acces la mesajele private. Private pentru cine ?! Private pentru restul plevei, dar nu și pentru adminul de care vorbesc eu, super admin-ul cu acces la informații cu adevărat prețioase: starea vremii la Cucuieții din Deal, starea de spirit ale unor țări, intenții, intrigi, clone și, cireașa de pe coliva, valoarea
resurselor care pleacă pe sub mânecă și care împiedică economia din funcționare ei corectă.

2. Aș cunoaște exact cine și câte clone gestionează. Cine își face false păreri că administratorii acestui joc nu știu cine și câte clone are, e doar pueril în gândire, și sunt indulgent când zic asta. Ei știu aceste lucruri și pot să reacționeze împotriva acestui trend, însă nu o fac pentru că... bani. Republica virtuală în care ne aflăm este de fapt o afacere cât se poate de reală. Afacerile trebuie să scoată bani. Dacă nu ar exista clone, lumea asta s-ar prăbușii economic, mulți cetățeni reali ar pleca spre alte meleaguri mai înverzite și mai bogate ale Internetului. Tim Berners-Lee mi-e martor că ele există și că așteaptă să fie descoperite.

3. Aș avea puterea de a strivi specimenele rele exact cum strivesc un țânțar, al cărui corp inert îl îndepărtez, după actul barbar, cu un simplu bobârnac dat în plictis. Aș avea astfel acces la un sentiment unic de euforie îmbinat perfect cu sentimentul că am săvârșit o dreptate de mult așteptată.

3.1 Pentru cei care au dubii cu privire la cum cataloghez eu, ca și admin, pe cineva ca fiind specimen rău, le zic doar atât: acces nelimitat la informații; deci aș știi cine și ce hram poartă. Bineînțeles, făcând asta aș risca să reduc populația cu cel puțin 50%, apoi clonele încă un 20%, deci jocul nu s-ar mai chema eRepublik ci eUtopia SRL. Reamintesc însă plevei, că acest articol, e în fapt un fel de pamflet, și să nu se atace aiurea - Pixeli, tată. Pixeli!

4. Ajunsei în final și la punctul 4. Cel mai important punct din toate câte or fi ele până la sfârșit. Împlinind deci voia mea și aplicând cele mai sus enumerate, aș avea în cele din urmă o bază, o temelie solidă și sănătoasă de unde să pot să încep să și construiesc după atâta muncă de demolare.

Știu, ar fi cu totul alt joc, nu-i așa ?! Alt joc care e posibil, ca în meandrele subconștientului nostru să nu mai fie atât de atrăgător și atât de dătător de dependență. Că până la urmă de asta jucăm: suntem dependenți. Dependenți de oamenii care am ajuns să îi cunoaștem, dependenți de falsa impresie a puterii, dependenți de o activitate care a intrat în rutină, de ziare, de bonusuri, de scandal. De ce vreți voi, până la urmă, pentru că jocul e altul pentru fiecare în parte.

Suntem dependenți, iar admini sunt și ei dependenți de noi. Vedeți reversul medaliei? Sper, pentru că păcat ar fi să încerc să explic. Zic însă numai atât: suntem toți prinși într-un cerc vicios, și noi ca cetățeni, dar și ei, administratorii jocului. Ei nu au o viziune clară asupra viitorului, cum nici noi nu avem. Justific asta printr-un singur exemplu: dăm deja miliarde de damage... Ce urmează?! Unde se termină?! Unde e jocul promis?! Jocul, ca și metodă de divertisment este o activitate care implică un final, un câștigător, un premiu. Însă noi aici, administratori și cetățeni deopotrivă, nu avem o viziune clară asupra acestor lucruri. Deci, ce facem aici? Ce facem de fapt aici?!

Așa că sper să mă angajeze Plato, pentru că eu, ca și admin, am o viziune, am un final pentru această alergare spre marginea abruptă a Internetului.

5. Aș pune termen de utilizare maximă pe zi... asta pentru cei care uită că sunt oameni. Așă că hai, dă log out, mergi la familia ta, mergi la prietenii tăi și fă și ceva real. Psihicul tău va reacționa pozitiv și vom vedea schimbări și în joc.


A transmis în direct pentru dumnevoastră, din Utopia SRL,

N.S.D