Join the new world

Pentru ca e sambata, ma gandesc sa inventez o veche traditie.

Traditia poeziei de sambata la romani.

Dupa cum nu se stie, romanii obisnuiesc sambata sa scrie poezii. Unele profunde, unele zglobii, in functie de priceperea si starea de spirit a postacului folcloric.

Romanul care nu avea aceasta traditie in mod firesc nici nu posta pe zapada, cu litere de aur, poezii sambata dimineata cand iesea din carciuma. De asemenea, neavand aceste obiceiuri, nici pe gardul primariei nu posta cu litere de creta de aceasta data si nici pe oglinda proaspat sparta de la spalatorul caminului cultural satesc, cu litere stacojii (e posibil ca insusi Conan Doyle sa fi fost neinspirat de o nepostare in titlul romanului cu pricina).

Important este ca o traditie care nu exista de atata amar de timp poate fi considerata straveche - cu adevarat straveche.

Seamana perfect cu traditia muncii, bunei cuviinte si harniciei sau chiar cu vechea cutuma a respectului, onestitatii si tratarii cu respect si decenta a nevestelor.
Vechi traditii romanesti care de asemenea sunt considerate -pe buna dreptate- ancestrale si adanc inradacinate in sufletul poporului nostru, certificate prin totala lipsa de consemnare, dovezi, documentare si intamplare propriu-zisa a acestora pe parcursul istoriei noastre nationale.

Perpetuez asadar aceasta lipsa de obicei poetic, in cel mai curat fel posibil: nescriind nici o poezie.

Ia mai da-le in pana noastra de poezii. Important e ca avem traditii, domnilor.

(ultima fraza perpetueaza si confirma o si mai veche traditie, de aceasta data reala si existenta si viguroasa: misoginismul nostru patriarhal, de cea mai buna calitate)

Va pup.
Sers.