Romania : home, sweet home!

Day 385, 15:35 • Published in Romania Romania • by XtaSia

Este un articol pentru cei noi dar si pentru cei vechi in joc care probabil au uitat primele zile, primele lor greseli in eRomania si azi cunosc totul pana la ultima parghie din sistemul eromanesc si nu numai. Din primele zile de erepublik mi-am facut un plan, o ierarhie de obiective pe care inca doresc sa le realizez.

Am vrut sa incep prin a munci in fiecare zi pentru a ajunge la statutul de hardworker, dar simteam de fapt ca cea mai mare dorinta a mea (si subliniez dorinta si nu obiectiv) era sa intru in armata, sa lupt, cred ca asta e visul oricarui ecetatean, cine stie poate as putea deveni o eroina, poate fix de mine ar putea depinde armata romana...okey okey poate am exagerat putin dar chiar vroiam sa lupt intr-un razboi, fie ca lupt pentru Romania cum ar fi preferabil, fie ca lupt pentru alta tara din Atlantis.

SI ce am facut eu ? la numai 20 de zile viata pe erepublik, m-am gandit ca deja ar cam fi timpul sa ma aventuriez si eu intr-o lupta, multe detalii nu aveam la dispozitie, dar din presa am reusit sa culeg si sa pun cap la cap destul de multe informatii. Aveam de gand sa ma mut in Spania si sa ma inrolez la armata de acolo, m-am grabit totusi, si am facut numai greseli, am inceput prin a cumpara doar un bilet de mutare ( mare greseala), am renuntat incet incet la tot, la serviciu, la partid. Regretul ca am renuntat la statutul de hardworker a jucat un rol important mai tarziu, dar hai sa revenim la plecarea mea spre Spania. Pe cat de usoara a fost plecarea pe atat de grea a fost venirea.

Odata ajunsa in Spania, mi-am dat seama ca mai trebuia sa-mi mai cumpar inca un bilet de mutare spre regiunea in care avea loc lupta..Asa ca m-am dus la piata sa vad ce si cum, nu ajung bine, ma uit frumushel spre preturi si raman uimita, preturile sunt foarte mari, deci : cu ce sa cumpar alt bilet?! nu vroiam sa schimb gold. Incepusem sa ma gandesc ce fac, am venit sa lupt si in schimb m-am incurcat si mai rau, sa plec nu pot, din acelasi motiv : bilet de mutare prea scump, comic nu ? cum cativa ron fac diferenta. Ma gandeam sa vand o casa pe care o am in plus, dar dupa o analiza temeinica, m-am decis sa renunt la visuri si sa continui ce am inceput adica sa obtin statutul de hardworker si sa nu mai fac compromisuri de genul asta fara sa cantaresc situatia prea mult.
La resurse umane, uimire din nou, salarii mici, ma gandeam iar cu regret la eRomania, ce bine era, ce idee proasta am avut.Dimineata, ziua urmatoare eram parte a fortei de munca din Spania, as fi vrut sa uit ce facusem cu 1 zi inainte, ma vroiam iar in Romania, oare ce cautam eu aici ?

Sa citesc presa ca de obicei, ma trezesc deodata inconjurata de titluri in spaniola, subiecte care nu ma intereseaza, nu ma gandisem la toate consecintele sederii mele in alta tara, totul era si mai dureros. Am cautat insa ziarele romanesti si mi-am hranit foamea de stiri din tara mama.
In Romania se discuta atunci despre viitoarele alegeri , care trebuiau sa aiba loc pe data de 5, deodata realizez ceva, ma uit repede la calendar, ma sperii ! Mai fac odata calculul si imi dau seama ca pe 5 seara as face 72 de ore de lucru si numai atunci as putea sa-mi dau demisia, dar daca nu am calculat bine si nu as putea nici atunci, daca o sa ratez primele alegeri ale mele in eRomania din cauza ideilor mele pripite si stupide ?! Si din nou pentru a mia oara ma vroiam ACASA , imi era dor de eRomania...si timpul trecea prea greu, dureros de greu.

Iata,inca un rasarit de soare prins in Spania, toata seara de dinainte ma rugam sa fiu acasa cat mai repede si sa prind alegerile. Trezita din somn de alarma, ma gandesc ca ar fi bine sa ma duc la munca, sa scap macar de o grija pe ziua de azi , stiam ca luand in vedere orice erori de calcul este cu siguranta ultima mea zi de lucru aici, dar...imi vine o idee, hai sa incerc sa demisionez inainte sa lucrez, cine stie?! Rezultat : neasteptat, bucurie extrema! In cateva minute eram in tara, home sweet home !

Mi-am dorit sa scriu articolul de atunci, vroiam sa impartasesc tuturor bucuria mea de a fi inapoi acasa, vroiam sa le zic ca e bine in Romania si cat de bine ! Si sincer, chiar daca ar fi fost salariile enorme, preturile mici, tot as fi vrut acasa ! Am amanat pana azi articolul pentru ca maine, voi dobandi statutul de HARDWORKER 🙂 , primul meu obiectiv va fi realizat.



Nu-mi pare rau de ce am facut, am invatat mult din greseala asta si pana la urma pierderile materiale au fost nesemnificative.