Romani sau eRomani ... Tot Unul [e.cultura]

Day 263, 13:18 • Published in Romania Romania • by OchiReci

Traim intr-o etara in care barfa remestecata din telenovelele cotidianului a ajuns un banal reflex conditionat care face pana si reclamele sa para interesante. Politicienii sunt primii eromani care au invatat sa profite de aceasta „calitate” a neamului si o incurajeaza din plin prin mascarii zilnice. E mai usor sa te legi de un dezacord gramatical pe care sa il comenteze zeci de eromani, decat sa vii cu un proiect pentru comunitate.

Legea in manipulare este cinica, dar simpla: „In fiecare secunda pe lumea asta se naste un prost, important e sa-l gasesti tu primul!”. Inventivitatea politicianului escroc nu mai are margini: este atat de istet, incat te prosteste in fata si lumea ii ofera sprijin. Apoi, pentru ca este greu sa recunosti ca te-a fraierit, romanul fruntas il sprijina pentru a pacalit masele si isi gaseste alinarea in solidaritatea cu ceilalti tantalai. Votul in eRomania pare a merge pe principiul: “Nimeni nu vrea sa fie singurul prost”. Multi nici nu vor sa fie mai prosti ca alti , astfel din start se inscriu in primul partid care le cade in fata, se poticnesc in fata primul om care le zice "sunt cel mai bun dintre toti" urmat de 2-3 hamali care ii tin acordul. Il ia mai apoi de exemplu si porneste o campanie de edificare a poporului si de distrugere a oricarui inamic politic al stapanului. Nimic nu mai conteaza de aici, voturile vine pe banda, lumea nu vrea sa vada ce poate face cutare pentru ei , ci doar sa voteze la fel ...cum voteaza alti ca ei ...pentru ca din nou cineva sa se laude si sa ceara sa ii fie facuta statuie....

Presedinte spala zilnic rufele in vazul intregii lumi si mereu are doar o vorba "te raportez", in timp ce singura grija a cabinetului sau este cautarea raspunsului "normal" pe care-l merita adversarul. La nivel local, primari au invatat in doua campanii ce-i place electoratului: promisiuni cu nemiluita, lucrarile imense pe ultima suta de metri, musai ceva sa sara in ochi, adica exclus canalizare, plus un cadou micut chiar inainte de vot. Tehnica lor desigur, mai bine sau mai putin reusita, isi are originile in sanul unor partide care au curajul sa aplaude in fata un primar care castiga dubios si sa il apere cu toate ca dupa alegeri el dispare in vacanta.

Scalambaiala politica merge de minune incurajata de psihologia unui popor care nu da dovada prea des si nici prea mult de “inteligenta colectiva”. Exemple sunt cu duiumul si in literatura: stramtorat, Motoc ii cere lui Voda Lapusneanu sa nu ia aminte la cererea multimii, fiindca “sunt prosti, Maria-Ta”. Urmeaza replica memorabila, des citata, a acestuia: “Prosti, dar multi!”. Din vorbele lui Voda, un politician modern intelege esentialul: poti face orice atat timp cat ai binecuvantarea multimii. Cand vine vorba de alegeri, multimea este un criteriu, numarul fiind aproape idolatrizat, iar procentele au devenit zeii candidatilor. In numele numarului si cu procentul luat drept cel mai solid argument se poate face orice: in 2008 in eRomania, suntem inca o lume a multului. Daca nu stii sa te vinzi in zeci de mii de exemplare, daca nu faci rating bun in procente, nu existi. Daca nu obtii cele mai multe voturi, daca nu ai in spate multimi, esti zero. In opinia politicianului, totul functioneaza dupa un principiu numeric in care omul este egal cu votul.

CU ROMANUL LA PSIHOLOG
Pompos, sunt numite strategii. In realitate, ele cuprind tot ceea ce se pune in miscare pentru a vinde. Nu sunt altceva decat reguli de manipulare a alegatorului, de la lingusirea lui si pana la promisiuni, de la starnirea orgoliului si pana la inducerea ideii ca el este diferit sau ca are dreptate pentru ca se alatura celor multi. Cea mai buna arma este insuflarea fricii. Speciali stii buni in relatii publice se sprijina pe defectele poporului si pentru a le corecta este necesar ca romanii sa isi cunoasca si sa-si corecteze metehnele. La sfarsitul secolului al XIX-lea, istoricii, psihosociologii si antropologii incepeau sa fie preocupati de determinarea caracteristicilor mentale ale diverselor etnii si natiuni. Prototipul de baza era reprezentantul categoriei celei mai numeroase a neamului din acea vreme. In cazul Romaniei, taranul era descris mai mult prin defecte. Intemeietorul etnopsihologiei, adica psihologia popoarelor, este W. Wundt, psihologul german care a creat si primul laborator de psihologie. El a scris o lucrare in zece volume avand ca tema “sufletul popoarelor”, o carte deschizatoare de drumuri pentru diverse abordari despre caracteristicile mentale ale comunitatilor, etniilor si natiunilor. W. Wundt utilizeaza mult metoda comparativa si psiho - istorica, adica studiul productiilor populare, limbii, obiceiurilor, miturilor si religiilor. De aici rezulta, spun cercetatorii, mentalitatile colective.

EDUCATIA FACE DIFERENTA
In prezent, psihologii stiu ca intre etnii nu exista diferente semnificative ca distributie a inteligentei sau a aptitudinilor creative. Nu poate fi stiintific demonstrat ca un popor este mai destept ori mai talentat ca altul. Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca, in final, conteaza conditiile de educatie si afirmare, atat de diferite de la o comunitate etnica la alta. Prin urmare, fara scoli de specialitate si fara influenta pariziana, Brancu si ar fi ramas un simplu taran, posibil mester popular, iar Enescu ar fi avut un loc binemeritat intr-un taraf de lautari. In literatura autohtona de specialitate, doua lucrari inspirate de tendintele etnopsihologiei retin inca atentia. In 1907, anul rascoalei tarane sti, Dumitru Draghicescu publica la Paris “Psihologia poporului roman”, apoi in 1937, scrisa de Constantin Radulescu-Motru a vazut lumina tiparului “Psihologia poporului roman”. Draghicescu era primul roman cu doctorat in sociologie, luat la Paris cu chiar “parintele sociologiei”, Emile Durkheim. El avea sa afle pe pielea sa ce inseamna naravurile neamului: la Bucuresti nu a putut ocupa prima catedra de specialitate de la Universitate pentru ca aceasta i-a fost “incredintata” unuia dintre prietenii si colegii de partid ai ministrului Titu Maiorescu. Prieten si el cu Nicolae Titulescu, Dumitru Draghicescu a trecut in politica, pentru a ajunge in diverse reprezentante diplomatice ale Romaniei. S-a sinucis in 1945. Radulescu- Motru, cu o indelungata cariera de savant si om politic, a fost dat afara din invatamantul superior si Academie dupa venirea la putere a comunistilor si a trait apoi in saracie.
Si cum virtualul bate filmul, va garantez ca avem si noi cazurile noastre , frecvente, aici in eRepublik, nu vi le detaliez...va las sa le descoperitii singuri

INAPOIEREA, O TRADITIE
C. Radulescu-Motru, prin analiza comparata a “manifestarilor sufletesti obisnuite romanului cu acelea pe care le gasim la popoarele culte apusene”, remarca in “Psihologia poporului roman” punctele slabe ale respectului fata de traditii a taranului roman: astfel, taranii traiesc in traditia muncii colective asa ca fiecare face “ceea ce crede ca va face toata lumea”, fara a avea curajul sa inceapa o munca altfel decat cea fixata prin obicei. Prin urmare, a iesi din randul lumii este “nu un simplu risc, ci o nebunie”. Totul preluat si la oras in teama de gura lumii! Personajul lui Marin Preda, Moromete, este exponentul perfect, iar autorul surprinde in volum si consecintele negative ale respectarii traditiei. Copiii fac scoala, dar la final se intorc la munca pamantului dupa metodele stramosilor… Efectul pozitiv al traditionalismului era durabilitatea satelor romanesti: “Cand urgia le izbea, ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la ses la munte, dintr-un cap la altul al tarii”. Asta in timp ce, in Apus, colonizarile s-au facut majoritar prin imprastierea indivizilor in comunitati slab dezvoltate unde cultura lor superioara s-a impus la fel cum este cazul asezarilor sasesti din Transilvania. Asezarile romanesti s-au mutat insa cu totul: cu locuitorii, ierarhia si obiceiurile lor. Comparativ cu prototipul occidentalului, prima trasatura care-l opune acestuia este individualitatea manifestata la roman prin dorinta “de a fi de capul lui”, dar care nu implica spirit de initiativa economica sau independenta sociala. Gestul initiativei individuale este, potrivit lui Radulescu Motru, “cel mai plapand vlastar al sufletului romanesc”. El arata ca din sateni nu ies indivizi intreprinzatori “care sa-si riste odihna si avutul pentru a se imbogati prin mijloace neincercate”. Autorul arata ca “indisciplina in economie”, “neperseverenta in lucrul inceput” plus faptul ca romanul este “cheltuitor cu timpul” sunt alte caracteristici ale psihologiei romanului, elemente care nu se regasesc in Apus. Concluzia: “timpul este pentru roman orice, numai moneda nu”, din moment ce romanul este in stare sa targuiasca ore intregi un lucru de nimic. Personajele neaose ale folclorului romanesc sunt Fat- Frumos si Pacala, personaje cu care romanii vor sa se identifice, primul fiind modelul norocosului desavarsit, iar Pacala este un taran care nu isi lucreaza ogorul, dar merge din loc in loc pentru a-si dovedi istetimea. Calitati precum “primitor, tolerant, iubitor de dreptate, religios” sunt putin comentate. Semn ca Radulescu-Motru stia perfect ce scrie, este implinirea premonitiei sale ca, peste o jumatate de veac si “nu mai tarziu”, cele scrise de el vor interesa iar oamenii. In aceste conditii, romanul este un personaj usor de manipulat de capusele politice si aflat la discretia analistilor si specialistilor din armata de campanie a liderilor

DE CE NU SE SCHIMBA ROMANII
O legenda celebra despre firea romanilor este repovestita de Mihail Sadoveanu in romanul “Baltagul”: “Domnul-Dumnezeu dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. Pe tigan l-a invatat sa cante cu cetera si neamtului i-a dat surubul. Dintre jidovi a chemat pe Moise si i-a poruncit: Tu sa scrii o lege; si cand va veni vremea, sa pui pe farisei sa rastigneasca pe fiul meu preaiubit, Iisus; si dupa aceea sa indurati mult necaz si prigonire; iar pentru aceasta eu am sa las sa curga spre voi bani ca apele. A chemat pe ungur si i-a ales, din cate avea pe langa sine, jucarii: Iaca, dumitale iti dau botfori si pinteni si rasnita, sa-ti faci sfarcuri la mustati; sa fii fudul si sa-ti placa petrecerile cu sotii. S-a infatisat si turcul: Tu sa fii prost dar sa ai putere asupra altora cu sabia. Sarbului i-a pus in mana sapa. Pe rus l-a invrednicit sa fie cel mai betiv dintre toti si sa se dovedeasca bun cersetor si cantaret la iarmaroace. A poftit pe boieri si domni la ciubuc si cafea: maririlor voastre vi-e dat sa traiti in dezmierdare, rautate si ticalosie; pentru care sa faceti bine sa puneti a mi se zidi biserici si manastiri. La urma, au venit si muntenii si-au ingenuncheat la scaunul imparatiei. Domnul-Dumnezeu s-a uitat la ei cu mila: «Dar voi, nacajitilor, de ce ati intarziat?» «Am intarziat, Prea Slavite, caci suntem cu oile si cu asinii. Umblam domol; suim poteci oable si coboram prapastii. Asa ostenim zi si noapte; tacem si dau zvon numai talancile. Iar asezarile nevestelor si pruncilor ne sunt in locuri stramte intre stanci de piatra. Asupra noastra fulgera, trazneste si bat puhoaiele. Am dori stapaniri largi, campuri cu holde si ape line.» «Apoi ati venit cei din urma», zice Domnul cu parere de rau. «Dragi imi sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru.»”

PATRIOTISMUL ROMANESC
“Romanul considera nerespectarea legii ca un titlu de marire si de putere. Pe terenul vietii economice, acordul este si mai vag. Libera concurenta nu este catusi de putin intrata in moravurile poporului nostru. Romanul cere beneficii pe baza dovezii ca este roman. In nicio alta tara nu se respecta asa des expresiile: fiu al tarii, fiu al poporului... Sunt fiu al tarii, deci trebuie sa am o parte din beneficii.” (C. Radulescu-Motru)


A NU MAI FI ROMAN!
Ce inseamna a fi nationalist, ce inseamna a tine la valorile nationale ? Dar oare ce inseamna a tine la traditii, ati ridica numele la rangul pe care il doresti, numele romanesc , stramosesc ? Dar oare ce inseamna asta intr-un joc ? Cum poti sa fi nationalist aici , cum poti sa arati respect pentru neamul din care faci parte ? Probabil singurul mod posibil e sa te inscri cu numele adevarat , pentru ca oameni care se respecta nu se ascund dupa nume. Dar daca nu se poate nici asa ? Atunci probabil te vei inscrie cu o porecla, pentru ca astfel esti obisnuit sa ti se zica sau pentru ca numele are o conotatie deosebita pentru tine. Insa desigur porecla apartine si ea neamului . Insa oare ce inseamna ... sa alegi un nume strain ? Oare ce semnifica acest lucru ?
Raspunsul e greu de gasit astfel apelez la Mircea Eliade pentru a ne edifica : "A apărut acum, de curînd, o nouă modă printre tinerii intelectuali şi scriitori: a nu mai fi români, a regreta că sînt români, a pune la îndoială existenţa unui specific naţional şi chiar posibilitatea inteligenţei creatoare a elementului românesc. Să ne înţelegem bine: tinerii aceştia nu depăşesc naţionalul pentru a simţi şi gîndi valorile universale; ei nu spun: "Nu mai sînt român, pentru că sînt înainte de toate om, şi cuget numai prin acest criteriu universal şi etern". Tinerii aceştia nu dispreţuiesc românismul, pentru că sînt comunişti sau anarhişti, sau mai ştiu eu ce sectă social-universală. Nu. Ei, pur şi simplu, regretă că sînt români şi ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă naţie de pe lume, chinezi, unguri, nemţi, scandinavi, ruşi, spanioli; orice, numai români – nu. S-au săturat pînă în gît de destinul acesta de a fi şi a rămîne român. Şi caută prin orice fel de argumentare (istorică, filozofică, literară) să demonstreze că românii sînt o rasă incapabilă de gîndire, incapabilă de eroism, de probleme filozofice, de creaţie artistică şi aşa mai departe."