Recente!... cu un semn din Tailanda

Day 2,534, 16:22 • Published in Romania Romania • by tu26dor

De curand m-am angajat sa tin locul pe un post de ajutor de bucatar intr-o scoala pentru copii cu probleme sociale in Danemarca. Nu mult, vreo doua luni, suficient sa imi platesc din salariul castigat toate datoriile acumulate in decursul ultimilor ani. Daca mai lucrez o luna ies pe plus.
Totusi, desi situatia pare roza, exista, ca peste tot la locul de munca, anumite momente care te pot face sa crezi ca viata ta e un calvar. Dar asta doar daca tratezi problemele cu prea mare seriozitate. Uneori poti raspunde cu aceeasi moneda si asta te face sa dormi linistit noaptea.
Sa va spun mai pe larg:
Pe seful meu il iubesc mult - Il iubesc mult cand pleaca.
Pentru ca doar atunci cand pleaca pot sa imi fac si eu treaba fara sa ma *uta nimeni la cap. Si asa iese treaba buna.
Intr-o zi mi-a zis:
- Azi facem salata de morcovi cu alune.
Eu, umil si ascultator raspund su sfiala:
- Da, sefu! Alune cu morcovi! Si ma apuc de treaba. Ca era prima zi si morcov aveam Slava-Domnului!
Curat morcov, dau prin razatoare, un strop de sare, unul de otet, o mana de alune, cum m-am priceput ca pe la noi pe acasa nu are lumea timp sa-si amestece alunele cu morcovi si sa le mai si placa.
- Gata sefu!
El, Sefu, vine agale si se preface intimidat ca am terminat asa de repede. Studiaza salata din castron, ridica castronul, se uita sub el cautand sa nu fie spart poate, sau eu stiu ce astepta el sa se prelinga ceva si, negasind nimic sa comenteze intreaba, asa intr-o doara:
- Si, zici ca ti-e iti place salata asta?
- Nu stiu, Sefu', nu am gustat-o! Da e buna sefu, morcovii erau buni si...
- Nu morcovii, aia sunt portocalii si e ok. Alunele! Alunele ma intereseaza!
- Sefu' eu nu prea mananc alune. Doar la bere. Dar daca avem bere mai degraba seminte ca-s mai ieftine! Da cred ca sunt bune la gust!
- Nu ma, pe mine in bucatarie nu ma intereseaza gustul ci forma. Tre sa arate bine! Acum ce parere ai?
- Eu zic ca arata bine, portocaliu cu maro e o combinatie curcubeica bine definita, fara contradictii mozaice importante!
- Eu te vad educat si scolit, asa, dar, nu ma refeream la culoare! Iti pplac alunele?
- Nu, Sefu', v-am mai spus, eu...noi, bani putini... seminte ieftine...
- Si eu ti-am mai spus ca nu ma intereseaza gustul! Iti place cum arata alunele?
- Da, cine le-a creat, le-a dat o forma specifica, alunele sunt, a... facute sa arate bine.
- Nu te cred! Eu zic ca-s prea mari! Taie-le in patru!
Intai am crezut ca glumeste, fiindca alunele nu erau de alea mari pe care le gasim noi de cumparat deobicei prin magazine si de alea mici rotunde de pamant. PLus ca a intors spatele si a plecat. Numai ca in scurt timp a revenit cu un fund de lemn si un cutit urias.
- In patru sa fie! Sa ma chemi cand termini!
- Da Sefu, raspund eu smerit ca si pana atunci si apoi continui printre dinti sa stiu numai eu: Tu-ti aluna'n patru sa-ti crap eu acus!

A doua zi vine la mine bucuros si zice:
- Azi noapte am visat nachos! Asa aca azi Nachos avem la pranz!
Eu tresar aproape entuzismat:
- Adica o sa preparam nachos?
- Da! O sa te invat cum se prepara adevaratele nachos! La cuptor le facem!
Aproape ca dansam de entuziasm insa m-am mentinut calm si am luat o atitudine profesionista. Apoi l-am mai intrebat odata ca sa fiu sigur:
- Adica azi preparam nachos de alea mexicane cum cumperi cand te duci la cinema?
- De alea facem. Ca la cinema! Mai bune chiar!
In sfarsit am sa invat si eu ceva in bucataria asta si nu doar cum sa tai alunele in patru: voi invata cum se prepara nachos! Era visul meu suprem!
Si am asteptat sa ne apucam.
Si am asteptat. Si el nimic. Cu zece minute inainte de pranz Sefu zice:
- Acum iei patru tavi si pregatesti cascavalul si ardeii.
- Sefu, nu va suparati, mai sunt zece minute pana sa servim masa, nu mai facem Nachos azi?
- Sigur ca facem! Avem timp! Eu sunt calculat! Si disparu pe usa depozitului.
Dupa vreo doua minute de scotocit si troncanit pe dupa usa aia, reveni cu o lada in maini si leac de sudoare:
- Iei pungile astea din cutie si le imparti in cele patru tavi. Apoi arunci cascaval si ardei peste si le dai la cuptor cinci minute.
Sigur, in cutie erau vreo douazeci de pungi de nachos cu cascaval si paprica, cumparate de acum cateva saptamani si uitate undeva pe un raft in depozit. Pungile le-am desfacut si le-am imperstiat in cele patru tavi, apoi am adaugat cascavalul si ardeii nostri peste si le-am dat la cuptor cum a zis Sefu.
Dupa cinci minute vine omul si scoate tavile, gusta si apoi se lauda pe sine:
- Nu ti-am zis eu ca azi facem nachos? Zi tu daca nu-s mai buni ca aia de la cinema?
Vreo doua zile apoi a fost liniste, insa intr-o zi m-a prins ca am terminat treaba mai repede (si credeti-ma am tras de timp cat am putut ca sa termin cat mai tarziu), si mi-a zis:
- Te duci in sala si numeri furculitele din stand. Ca eu le-am numarat si vreau sa vad daca iti iese la fel ca la mine.
Omul asta ori se plictiseste, ori nu are ce face. M-am dus totusi in sala sa ma uit dupa furculite, insa intre timp mi-a sunat telefonul si am uitat de ce m-am dus. Cand dupa vreo cinci minute a aparut si m-a intrebat care-i suma, i-am zis ca sa ma scot, un numar la misto, calculat cu o precizie astronomica din ochi de la distanta.
- Eu cred ca ai gresit cu vreo zece! Mai numara-le odata.
Acum ce trebuia sa fac? Daca le numar e clar ca am sa am alta suma si o sa zica ca-s prost, daca nu, desi nu i-am dat motive, chiar se chinuie din greu sa creada asta. Pe de alta parte nu mi-a zis daca sunt cu zece in plus sau in minus fata de ce a numarat el. Oricum o dadeam eram condamnat sa fiu luat la misto. Asa ca i-am intors-o:
- Sefu', eu zic sa le mai numarati dumneavoastra odata ca eu le-am numarat de deja de trei ori si mi-a dat acelasi numar de fiecare data.
Si fiindca omul nu se astepta la o asemenea replica, domnul bucatar a inghitit in sec si a dat din mana asa, a lehamite:
- Bine bine, te cred, cred ca eu nu am fost atent cand am vrut sa le numar.
Si dacda tot "a vrut" sa le numere si a fost prins descoperit, m-a lasat sa plec mai devreme ca nu mai avea sens sa numar nimic si oricum alunele se terminasera ca sa mai tai ceva in patru.

Din cele doua luni a mai ramas una si jumatate. Surprize vor mai fi si povestirile probabil vor urma si ele.
Nu am uitat nici de fotografii, asa ca pe data viitoare va pregatesc un colaj cu poze din taramul asiatic. Pana atunci va las cu o fotografie facuta in Thailanda, in momentul in care mi-am amintit ca Erepublik traieste si ar trebui sa ma reapuc de joc. Sa vedem daca va prindeti ce m-a facut sa revin la viata virtuala. Indiciu: Plato e om si el!
Va salut, numai bine!